Solutia e tot la Ema Prisca: "cred ca-i cazul sa nu ne mai luam asa de in serios, ca nu facem nici arta si nu salvam nici vieti". Ema incepe analiza vizavi de complexele creativilor cu o uluire. Aceea ca poti intra in aceasta industrie fara sa stii nimic. Inainte sa ajunga in publicitate, Ema facuse dreptul si lucrase in presa. A aflat cele necesare la fata locului.
Ea vorbeste despre tipologii si nesigurante, criza de credibilitate cu care se confrunta domeniul, arderea de etape, repere si miturile fondatoare ale publicitatii romanesti.
Am trait tot timpul marea uluire de cum poti intra in publicitate fara sa stii nimic. Eu faceam dreptul cand m-am facut copywriter si inainte de asta lucrasem in presa, televiziune, ziar, reviste.
Nu era unica meserie in care se intra asa (si acum se intra tot asa). In primii ani, lipsa unei instructii pentru mine a fost o mare neliniste ce-mi provoca nesiguranta. Imi amintesc discutii in agentie sau la client si erau cam jenante.
Initierea mea in marketing s-a realizat gratie lucrului pe conturi Procter&Gamble, fapt pentru care simt o mare recunostinta. Iar criterii creative, ce inseamna publicitatea buna ne-au invatat reteaua, Michael Conrad, Basil Mina, Miguel Angel Furones.























