14 ani de Radio Guerrilla cu suflet. Adrian Popescu: "Respectă-ți principiile și nu o să te pierzi. Ăștia suntem, uniți prin diversitatea noastră. Take it or leave it"

Când ți se spune sa scrii o istorie de 14 ani în 14 puncte și te numești Adrian Popescu, mai întâi, o să te simți copleșit.
Asta o să treacă repede, pentru că o să te apuci de scris. Și o să te oprești numai după ce ai terminat. O să-ți amintești multe încercări transformate în succese, dar și câteva eșecuri; o să realizezi că treaba nu-i nici pe departe gata; o să-ți vină în cap deciziile pe care n-ai știut să le iei imediat, dar pe care le-ai luat bine; o să scrii despre robotizarea radioului românesc, care te-a adus pe post în 2004, și care te ține motivat și acum; o să mai zici încă o dată: sufletul radioului e pe cale de dispariție sub nevoia de profit. 

Dăm mai departe produsul acestei provocări lansate către Adrian Popescu (Managing Partner, Radio Guerrilla), un material care spune povestea de interior a celor 14 ani de Radio Guerrilla până la capătul din prezent, fără compromis de formă. 

Ideea Radio Guerrilla

Undeva, prin 2002-2003, avusese loc fuziunea dintre compania RH, deținută de familia Rațiu, condusă de Călin Husar, și Academia Cațavencu, condusă și deținută de Senatul Academiei Cațavencu și cam tot în acea perioada, Liviu Mihaiu, unul din academicienii fondatori, repetă obsesiv întrebarea “Băi, ce-ar fi ca Academia Cațavencu să facă un radio?”.

Cum în portofoliul RH se găsea, pe lângă Cotidianul, și Fan Radio, care emitea pe 94,8 FM și transmitea exclusiv muzică românească, Senatul a spus da, Călin Husar a spus da și apoi s-a apucat lumea de treabă, Project Manageri fiind Călin Husar și Liviu Mihaiu sau invers.

Obiectiv: lansarea unui post de radio care să aducă în FM spiritul “Academia Cațavencu”, atât în discursul editorial, cât și în muzică. Numele “Radio Guerrilla” a fost “dat” cum se spunea în redacție când cineva rezolva creativ o situație, de supercreativul Tetelu (Dragoș Mușat) în timpul unui brainstorming.

Au fost două nume vehiculate pentru postul de radio al Academiei Cațavencu ce urmă să emită de frecvența Fan Radio: CrazyFM și Guerrilla. S-a votat și, după cupă cum se știe, a câștigat Guerrilla și nu la o diferență mare de voturi. Bravo, Tetelu, mulțumim frumos încă o dată!

Eu cred că câștigat numele care ne trebuia. Înainte, Academiei Cațavencu i-a mai trecut prin Senat un gând de lansare a unui post de radio împreună cu “Divertișii”, care nu s-a concretizat.
Cam așa a apărut ideea și, destul de repede după, radioul în data de 29 noiembrie 2004, an greu, electoral, cu alegeri prezidențiale, cu o bătălie pe viață și pe moarte între Adrian Năstase și Traian Băsescu, o bătălie în care ambele tabere au implicat totul. 

Încă de la început, din prima zi de emisie, ne-am poziționat editorial, am spus cine suntem și ce vrem, invitându-i pe cei doi candidați să citească primele buletine de știri Radio Guerrilla, să înregistreze primele jingles cu personalități.

Nu am optat pentru unul sau altul, i-am invitat pe amândoi și așa am rămas și astăzi: diversitatea de opinii și dreptul absolut al fiecărui coleg de a spune pe post ce gândește sunt valorile fundamentale, solide, pe care am construit în 14 ani unul din cele mai valoroase branduri românești și, probabil, cea mai liberă instituție mass media din România. Sunt valori pe care nu le negociem sau tranzacționăm sub nicio formă. Am închide radioul și am pleca în munți dacă cineva ar încerca să ne îngrădească libertatea de conștiința.

Nu putem altfel, așa am fost educați, așa am crescut, bunul simț și politețea fiind singurele constrângeri auto impuse.

Sunt lucruri de neînțeles pentru foarte mulți oameni astăzi, în plină perioadă de dictatură a Bulelor cu o singură opinie, care îmbrățișează certitudini și păreri care nu le aparțin de cele mai multe ori, însă le dau un confort psihic, un răspuns la o problemă pe care nu au capacitatea să o judece, care caracterizează prin a fi sau nu de acord cu părerea lor pe un subiect sau altul. 

Într-o perioadă de Bullying intens la care am fost supuși, am avut sentimentul că ne pierdem direcția, ne-am întrebat dacă mai este bun modelul nostru atâta vreme cât este de neînțeles și de neacceptat pentru aparent atât de mulți oameni. Ne-am revenit repede ieșind și mai hotărâți, în diversitatea noastră de opinii, să nu alterăm sub nicio formă principiile fundamentale pe care ne-am construit, la presiunea Bulelor și, din contră, să fim și mai fermi, no matter what, pentru că, dincolo de libertatea noastră de exprimare, nu mai rămâne nimic, nu există stare de agregare alternativă compatibilă cu conștiințele noastre individuale, precum și cu cea colectivă. Respectă-ți principiile și nu o să te pierzi. 

Ăștia suntem, uniți prin diversitatea noastră. Take it or leave it.
Ne-am născut din, probabil, cea mai liberă instituție mass media de după '89, “Academia Cațavencu”, nu putem fi și continua decât la fel: liberi, supuși dictaturii bunului simț.
De altfel, primul slogan al radioului a fost ELIBERADIO / ELIBERĂM RADIOUL, promisiune de care ne-am ținut și ne ținem și astăzi. Întorcându-mă la întrebarea inițială, simt nevoia să o reformulez, cum a apărut …și cum a rămas Radio Guerrilla în prezent, răspunsul fiind același: LIBERI.

De altfel, campania de lansare și predicatele de comunicare alese pentru tânărul brand Radio Guerrilla au spus foarte limpede acest lucru și îl felicit pe Răzvan Exarhu pentru asta, știu că el s-a ocupat de asta. 

 
2004. Vizual Campanie Lansare - "Casca"

2004. Vizual Campanie Lansare - "Trompete"

2004. Flyer Lansare Radio Guerrilla (Față/Verso)

Echipa inițială

Din echipa inițială și de acum, aș completa eu, au făcut parte și fac, probabil, aproape toți cei mai mișto oameni care puteau să se adune la un loc să facă un post de radio atunci și acum, oameni care, încet, încet, au strâns în jurul lor alți oameni unul și unul, muzică una și una, după cum bine spunea sloganul uneia din primele campanii făcute de mine la Radio Guerrilla: cațavencul Liviu Mihaiu și british-ul Călin Husar sau invers, british-cațavencul Sorin Vulpe, Liviu Mihaiu l-a invitat pe Răzvan Exarhu să fie Director Executiv, apoi l-a invitat și pe Mihai Dobrovolschi care a zis da, Mircea Oculeanu, un director muzical unic, care în timpul liber era DJ în Club A, care Club A era, fără să știe, cel mai Radio Guerrilla club din România, jurnalistul Sorin Faur cu mulți ani de Europa Liberă, băieții de la Planeta Moldova, Mitoș și Florin, catavencii Iulian Tănase, Tetelu (Dragoș Mușat) și Barbosu (Alexandru Duțu), Nic Cocarlea, Ciprian Muntele, Alex Tuhut și chiar și energicq Mihaela Rădulescu, care făcea o emisiune foarte bună, foarte dinamică, luni-vineri, 13:00-14:00, și așa mai departe până la 32, cât număra echipa inițială.

Tot Liviu Mihaiu m-a sunat și pe mine de Crăciun, în 2004, eram la Brăila, parcă a fost ieri: “Băi, Popescule, hai băi la noi!” pe care mi-l mai amintesc și astăzi la fel de proaspăt. A fost unul dintre cele mai așteptate telefoane din viața mea, fără să știu dacă o să vină vreodată sau nu. Îmi doream să lucrez la Radio Guerrilla. Apoi m-a sunat cu aceeași propunere bunul meu prieten Sorin Vulpe și la o zi, două, Răzvan Exarhu cu același subiect. Le mulțumesc din suflet că s-au gândit la mine: mulțumită lor am pășit pe un drum pe care merg de 14 ani și pe care o să continui să merg. Îi mulțumesc frumos și Cristinei Bazavan care m-a recomandat pentru poziția de Director Marketing Radio Guerrilla, poziție pe care am ocupat-o începând cu data de 18 ianuarie 2005.
Este ceea ce sunt și vreau să fiu, am avut și am șansă uriașă să fac ceea ce-mi place în fiecare zi, ceea ce doresc tuturor. 

Fără să aibă emisiune, Tamango a fost unul dintre cei mai importanți oameni din echipa inițială, jinglesurile-joacă înregistrate de el definind, încet, dar sigur, identitatea audio Radio Guerrilla, fiind difuzate și astăzi. Îi mulțumim foarte mult, oriunde s-ar afla.
Cam aceasta era echipa de la începutul anului 2005. Încet, încet am început să ne așezăm, am invitat oameni noi să ni se alăture precum Bogdan Șerban, Ciprian Dinu, Călin Gheorghe, Ada Roseti, Marius Vintilă sau Vlad Craioveanu, cumva ne-am stabilizat în perioada 2005-2006 și am ajuns la o structură a programelor care, în parte se găsește și astăzi pe post.

 
1 an de Radio Guerrilla

Unii au plecat între timp, urât sau frumos, după cei 7 ani de acasă pe care i-a căpătat fiecare, alții ni s-au alăturat între timp. Cred că cei mai mulți dinte noi, cei de la început, dormeam cu Academia Cațavencu sub pernă, cred că valorile și cauzele acestui mare brand au fost împărtășite de cei mai mulți dintre noi și asta ne-a ajutat să devenim foarte repede o echipă. Asta ne-a omogenizat. Și a făcut-o foarte bine dacă mă gândesc că și acum, după 14 ani, cei mai mulți dintre colegii mei nu au lucrat decât la Radio Guerrilla. Unii au fost nevoiți în perioada în care am fost închiși să lucreze pentru un alt post de radio: au revenit imediat când am relansat radioul chiar dacă habar nu aveam dacă o să reușim sau nu, pentru că nu își găseau locul în altă parte, pentru că Radio Guerrilla este felul nostru de a fi și nu exagerez o literă în această afirmație.

Chiar dacă avem opinii diferite pe diverse teme, și foarte bine că este așa, cum ar fi să avem aceeași părere, suntem un tot unitar în care diversitatea sudează, nu desparte.

Foarte interesant cum au ajuns să lucreze la Radio Guerrilla noii noștri colegi. Nimeni nu a ajuns la Radio Guerrilla după un anunț de angajare. Cumva, oamenilor cărora le era scris să lucreze la Radio Guerrilla au ajuns să o facă. S-au străduit, au găsit o cale și au ajuns – și nu ușor – să ni se alăture, determinarea lor fiind unul din factorii importanți.

Cele mai bune exemple mi se par, în continuare, cele ale tuturor colegilor noștri mai tineri, că să zic așa, Alexandru Anghel, Gilda Comarzan și Matei Oprina. Alexandru a reușit să-și facă drum pe la radio vreun an de zile, poate chiar doi, după ce a câștigat un concurs la Bogdan Șerban în care recunoștea melodiile după primele secunde – acum este Director Muzical Radio Guerrilla și are o emisiune de linie (luni-vineri), importantă, Gilda l-a abordat pe Liviu Mihaiu la un eveniment, a început ca producătoare a lui Petru, acum este producător și co-realizator Guerrilla de Dimineață, iar Matei, după ce a insistat printr-o cunoștință la Răzvan Exarhu să vadă și el cum este la Radio Guerrilla, a rămas definitiv aici, fiind mult timp Director Muzical și, în prezent, co-realizator Guerrilla de Dimineață.
Oamenii aceștia și-au dorit enorm să lucreze la Radio Guerrilla, au făcut tot ce ține de ei și până la urmă au reușit, fiind astăzi oameni de baza ai radioului.
Așadar, angajarea la postul nostru de radio nu urmărește tiparul clasic, determinarea și hazardul fiind mai importante decât CV-ul. 

Radio Guerrilla, diferențiatorul

DESCHIDEM MINȚI a fost încă de la început, chiar dacă nu formulat ca atare.

2011. Deschidem minți 

“Ascultătorii noștri sunt mai inteligenți decât ai lor”, ne-am propus de la început să fim expresia FM a Academiei Cațavencu, de aceea mi-am și permis să calchiez celebrul slogan cațavencian: “Cititorii noștri sunt mai inteligenți decât ai lor”. Ne curgea în vine tuturor spiritul Academiei Cațavencu, noi, oamenii care au făcut Radio Guerrilla, făceam parte din tribul Academiei Cațavencu, așa că am vorbit din prima zi pe limba lor. Am fost din prima zi de emisie alternativă de calitate la ceea ce se întâmplă în FM-ul românesc atunci, la ceea ce urma să devină în prezent.

Am început o muncă de eliberare a FM-ului, muncă pe care o ducem și astăzi chiar cu riscul de a fi neînțeleși, de aici și primul slogan Radio Guerrilla, Eliberadio, născut din alăturarea cuvintelor Libertate / Eliberare / Radio. A fost cauza îmbrățișată de la început, cauza pe care o urmăm și astăzi în tot ceea ce facem. Repet, dormeam cu ziarul sub pernă și citeam cu nesaț chiar și pauzele dintre cuvinte, în acea perioada când Academia Cațavencu deschidea minți, care deschideau minți la rândul lor.

Protecția Ascultătorului 

Un radio cu oaie

De Paști

O lungă perioadă, viața a curs pentru mine de la o zi de miercuri la altă, când mă duceam la doamna care vinde ziare pe “Republicii” în Brăila pentru a cumpăra Academia Cațavencu. Nu vă spun ce simțeam când ziarul ajungea cu întârziere sau deloc, cum cred că s-a întâmplat o dată. Învățăm pentru admitere și citeam Academia Cațavencu. Cam asta am făcut o perioadă. Bun.

Un post de radio nu este un post de radio dacă nu are suflet

Am apărut în momentul în care FM-ul românesc își pierduse de câțiva ani libertatea, am apărut când radioul românesc își lăsase sufletul în urmă și devenise o afacere corporatistă, cu investitori, cu profit, cu creșteri ale cifrei de afaceri și a profitului promise de manageri de la un an la altul, creșteri de care le depindea propriul bonus. Am apărut când radioul devenise o oportunitate de business pentru investitorii români și străini.

Investiție, Creștere, Profit, sfânta treime lucrativă a capitalismului matura cu cinism orice urmă de suflet din radioul românesc. Oamenii de radio nu mai făceau radio. Oamenii de radio făceau audiență. Oamenii de radio nu mai erau oameni de radio. Oamenii de radio deveneau manageri iar managerii făceau în primul rând profit, iar radio doar în măsură în care le servea acestui scop.

Să nu mă înțelegeți greșit, este normal și foarte bine să ai venituri, să plătești cheltuielile și să obții profit, dar nu este normal să lobotomizezi un radio și să-l subordonezi cu totul creșterii cifrelor de audiență, respectiv vânzărilor. Un post de radio nu este un post de radio dacă nu are suflet. Și exact asta se întâmpla în jurul nostru: posturile de radio rămâneau fără suflet, deveneau radiouri-robot, construite pe algoritmi, pe calcule reci. Muzica nu mai era aleasă cu sufletul de DJ, ci de focus group-uri, discursul editorial nu era făcut să ridice, ci să coboare nivelul așteptărilor, fiind cât mai facil, cât mai miștocăresc, în loc să ofere modele, iar preocuparea principală a radiourilor a devenit cumpărarea, la propriu, a audienței.

“Dacă ești sunat, răspunde cu ascult X FM și primești 100 de euro!” a devenit felul de a fi al marilor trusturi radio care au acaparat cea mai mare parte a frecventelor și audienței din România. Asta trăim și în prezent și este mare păcat deoarece și noi, radiourile, avem o mare responsabilitate legată de viitorul românilor: este imoral să ții ascultătorii premeditat în beznă, să nu le dai voie să iasă din noaptea minții pentru că tu ai de făcut un buget. Este imoral și condamnabil să nu pui umărul la progres.

Poți să faci un radio cu 5 DJ care anunță vremea, următoarea melodie și fac o poantă tabloidă, de multe ori de cartier, la care adaugi 180 de melodii difuzate până la disperare (așa cum se întâmplă) sau poți să ai 17 realizatori de programe și peste 2.500 de melodii în difuzare, așa cum facem noi. Poți să faci un titlu de onoare din a difuza și încuraja muzica românească, din a organiza concerte live pentru 300 de trupe românești și a le și difuza sau poți să refuzi să difuzezi muzica românească pentru că nu dă bine. Poți să lupți pentru bun simt, pentru apărarea limbii române, pentru o țară normală, împotriva mitocăniei, poți să dedici spații uriașe susținerii antreprenorilor români sau poți să dai 100 de euro pe ora și să faci un mișto de cartiere sau o glumiță, ca să râdă lumea. 

Poți să faci în primul rând radio sau poți să faci în primul rând bani. Este o chestiune ce ține de conștiința și obiectivele fiecăruia. Noi am ales încă de la început să facem radio - asta facem și o să facem în continuare. De altfel, într-una din primele noastre campanii “Iubești mai mult mita decât radioul? Tu ce preț ai?”, am demascat mecanismul de creștere artificială a audiențelor în perioada sondajelor, folosit de radiourile de mainstream, în care am explicat de ce dădeau 100 de euro premiu pe oră. 

Iată cum a fost exprimată poziționarea noastră în documentele interne și în comunicare.

a) înainte de lansare: 

Vă prezint, în premieră absolută, ad literam, cum au sunat cele 2 slide-uri care răspundeau la întrebările DE CE APARE RADIO GUERRILLA și CINE SUNTEM ȘI CE VREM, în prezentarea inițială, primordială, făcută cu mult înainte de lansare, când încă nu fusese ales logoul și nici sloganul undeva prin 2003-2004.

“DE CE APARE RADIO GUERRILLA

• Pentru că piaţa de radio este sufocată de radiouri-robot, lipsite de conţinut, şi cu formă monotonă
• Pentru că publicului nu îi sunt oferite repere-model, demne de urmat şi de admirat
• Pentru că radioul a fost transformat într-o maşină care vorbeşte fără să asculte şi să stimuleze reacţii coerente
• Pentru că oamenii sunt dispreţuiţi şi programaţi să participe la un experiment de anticomunicare în masă 

CINE SUNTEM ȘI CE VREM

• O formaţiune de eliberare a radioului de sub teroarea amorţirii, a lipsei de comunicare reală.
• Urmărim instaurarea stării de normalitate a dialogului, a bucuriei jocului, a inventivităţii și empatiei.”

b) imediat după lansare, în primele prezentări: 

“Sfârșitul anului 2004 găsea spațiul FM sufocat de radiouri-robot, lipsite de conţinut şi cu formă monotonă. Ascultătorilor nu le erau oferite repere-model, demne de urmat şi de admirat. Radioul fusese transformat într-o maşină care vorbeşte fără să asculte şi să stimuleze reacţii coerente. Publicul era disprețuit şi programat cu sânge rece să participe la un experiment de anticomunicare în masă.

Pe 29 noiembrie, însă, a apărut Radio Guerrilla, o formaţiune de eliberare a radioului de sub teroarea amorţirii, a lipsei de comunicare reală, care urmărește instaurarea stării de normalitate a dialogului, a bucuriei jocului, a inventivităţii şi empatiei. Un radio premium, care și-a propus să fie adult în conţinut, personalitate, stil de revoltă, atitudine, informaţie şi muzică.

Iar istoria Radio Guerrilla de abia începe...”

c) la câțiva ani după lansare: 

“Ne place libertatea și nu libertinajul de consum.
Ne plac vorbele spuse cu toată gură și bășcălia fină, croită pe calapod.
Ne plac polemică acidă şi ironia subtilă.
Ne place să punem cap acolo unde alţîi văd doar capătul şi conţinut acolo unde curg doar vorbe goale.
Ne luăm politicienii în răspăr şi-i ţinem în piepteni mărunţi, până-şi vărsă păcățele pe masă.
Punem gaz pe foc acolo unde se stă cu găleţîle la pândă şi minţîle pe jar, acolo unde se întrevede amorţeală.
Facem din muzică o armă şi lovim cu cele mai noi piese, înaintea tuturor.
Şi peste toate, facem din eliberare un adevăraț destin.
Aşa că, hai să dăm cu slovele în aer până toarnă cu idei şi chiar s-o dăm în bărci, dacă nivelul ne permite!
Cu permisiunea dumneavoastră,
Doamnelor, Domnişoarelor, Domnilor… Radio Guerrilla!”

d) de la aniversarea a 8 ani de Radio Guerrilla până în prezent: 

“Deschidem minți din 2004”

Lucrăm la brieful pentru campania aniversară, prilej cu care am trecut de mai multe ori prin tot ce făcusem până atunci: am revăzut campanii, am recitit comunicate de presă scrise tot de mine, m-am uitat în trecut ai am avut o revelație: ziua noastră de naștere, 29 noiembrie, trebuie să devină Ziua Minților Deschise pentru că Radio Guerrilla deschide minți din prima zi de emisie.
Pentru că mințile deschise deschid minți, care la rândul lor deschid, minți, care deschid minți. Ăștia suntem noi.
Mi-am dat seama că deschizând mințile prin tot ceea ce facem, eliberăm radioul.
La început mințile ascultătorilor noștri care, mai departe deschid la rândul lor mințile prietenilor lor șamd. Mințile deschise deschid minți, pornind de la “Ascultătorii noștri sunt mai inteligenți decât ai lor”.

Am fost foarte fericit că am găsit expresia care să spună foarte pe scurt cine suntem și ce vrem noi, Radio Guerrilla.
Am țipat de bucurie la propriu. L-am sunat pe Dobro și i-am zis, i-a plăcut foarte mult. I-am spus: “Băi, asta ar trebui să fie sloganul nostru, hai să-l schimbăm! Ce zici?” I-a plăcut și lui. Am sunat la Propaganda și i-am rugat să ne trimită o simulare a logoului cu noul slogan. Am început să-l folosim de a două zi. Este cel mai fain slogan din lume pe România și caracterizează impecabil, fără fisură, cine suntem, ce vrem și ce facem.

Cu o seară înainte de RELANSAREA din 27 mai 2016

Pentru a onora miraculoasă noastră relansare am schimbat sloganul pentru o perioada cu “BINILI ÎNVINGE!” Am revenit de câteva luni la “DESCHIDEM MINȚI”, cel mai frumos slogan din lume :)

Motivația

Radio Guerrilla este lupta noastră pentru a schimba lumea, dacă-mi permiteți să formulez așa. Cred că am răspuns deja și totuși aș mai adaugă că am fost și suntem mândri de ceea ce facem. Simplu. Ne simțeam și ne simțim speciali, pentru că am creat și creăm în fiecare zi ceva irepetabil și ireplicabil, care ne reprezintă pe fiecare, pentru că în Radio Guerrilla se găsește câte puțin din fiecare. Radio Guerrilla suntem noi. Mă rog, ce spun eu cred că asta este visul oricărui Director HR. :)

Momentul lansării cu emoții, cu speranțe, cu greșeli

Din nefericire (deși, în ultimul timp, cred din ce în ce mai des că din fericire), între lansarea cu emoțiile, speranțele și greșelile inerente, făcută cu ajutorul fratelui nostru mai mare și mai puternic, cel mai cool mini-trust de presă independent, Academia Cațavencu, și acest moment, a existat o ÎNCHIDERE urmată de o MIRACULOASĂ relansare Radio Guerrilla. Am trăit fiecare zi Radio Guerilla foarte intens. Foarte intens.
În brandul Radio Guerrilla palpita și ceva din mine și o spun cu cea mai mare modestie. MIRACULOASĂ relansare, intensitatea uriașă cum care a m trăit aceste acest moment trece în plan secund lansarea făcută la umbră, repet, fratelui mai mare și mai puternic, Academia Cațavencu.

Iulian Tănase, la închidere

Nu îmi vine să vorbesc despre lansare, deși a avut momentele ei foarte intense, deși în prima zi de emisie greii zilei, Traian Băsescu și Adrian Năstase, au venit și au citit primele buletine de știri Radio Guerrilla și au băut rom din căni de metal în cortul militar instalat în față sediului din Națiunile Unite.

Câteodată aproape că mă bucur că Radio Guerrilla a fost închis în 2013, septembrie, după 9 ani de funcționare neîntreruptă.

Astăzi suntem proprii noștri stăpâni, astăzi noi deținem Radio Guerrilla, noi, cei 15 acționari Radio Guerrilla SRL, deși lucrurile puteau să nu decurgă așa: Dobrovolschi Mihai 41%, Popescu Adrian Edmondo 41%, Faur Sorin Marius 5%, Panait Delia Luciana 2%, Miculi Mirela 1%, Vrînceanu Sebastian Ciprian 1%, Stratulat Petru 1%, Buzianu Bogdan Damian 1%, Mihalcea George Eduard 1%, Badea Sorin 1%, Olaru Dragoş Ioan Daniel 1%, Tănase Iulian 1%, Comârzan Gilda Elena 1%, Velea-Grumezea Florin Ştefan 1% și Oprina Octavian Matei 1%.

Suntem singurul post de radio semnificativ neafiliat unui trust românesc sau străin, așa cum se întâmplă cu ceilalți. Suntem independenți 100%, așadar liberi ;)

Ultimii ani înainte de închidere au fost o lungă agonie, ne-au epuizat

În ultimii doi ani înainte de închidere nu am mai putut genera nicio idee, nicio campanie misteaux. Eram toți pe pilot automat.
În ultima perioadă nu cred că mai veneam cu bucurie la radio, deși asta îmi doream cel mai mult.
Am aflat de la televizor că Senatul Academiei Cațavencu a decis să vândă pachetul majoritar grupului Realitatea, controlat de Vântu.

A fost ciudat. Tare ciudat. Deodată, nu mai aparțineam de cel mai boem mini-trust de presă din lume pe România, deodată am devenit parte a Grupului Realitatea-Cațavencu.
Nu, nimeni nu și-a permis vreodată vreo tentativă de ingerință editorială. Nimeni. Nu am fi acceptat. Cred și acum că această a fost o greșeală a Senatului, cred că dacă rămâneam în formula aceea puteam rezista. Cred, nu am avut acces la cifre.
Știu că Liviu Mihaiu și Mircea Toma au votat împotriva tranzacției.

A urmat o perioadă de liniște în care am lansat două din cele mai mari campanii Radio Guerrilla, "Atlas de Mitocănie Urbană" și "Română de România".

Apropo, șțiți cum s-a născut Atlas de Mitocănie Urbană, una dintre cele mai cunoscute campanii derulate după 1989 în România? Aveam o colegă în sediul din Casa Presei Libere care avea prostul obicei de a mânca și a lăsa pe masă dezordine și tare mi-aș fi dorit să-i spun verde în față ce cred despre cei 7 ani de acasă ai ei, dar mi-a fost rușine de rușinea ei.

Într-o zi s-a umplut paharul, după ce seară, la rând la cinematograf, niște băieți de de băieți s-au băgat fără nicio jenă în față la rând. Dobro și Craio erau la țigară, mă duc la ei și le zic: băi, ce-ar fi să facem o campanie în care să-i arătăm cu degetul și să-i ridiculizăm pe toți mitocanii din zilele noastre. Fără menajamente, pe fatza. 
Da, băi, ce tare ar fi, au spus amândoi. 
Și m-am apucat de treaba cu Propaganda și am făcut treaba foarte bună.

 
2009. Atlas de Mitocănie Urbană-Mârlanul

2009. Atlas de Mitocănie Urbană - Pițipoanca

2009. Atlas de Mitocănie Urbană

Primele două personaje scrise au fost, bineînțeles, Mitocanul de Birou și Bădăranul de Cinematograf. 
Dobro a insistat să o invităm pe doamna Teleenciclopedia, îmi amintesc și acum: băi, că să iasă fain, trebuie s-o convingem pe doamna Mariana Zaharescu să dea voce pe promouri.  Și am convins-o. 
Am mai fost o discuție foarte aprigă pe numele campaniei: Propaganda insista ca numele campaniei să fie Atlas de Zoologie Urbană iar noi insistam pe numele Atlas de Mitocănie Urbană. Liviu Mihaiu a insistat mult pe Mitocănie.
A rămas cum am spus noi :)

În acea perioada am lucrat umăr la umăr la descrierile personajelor cu Dan Amariei, solistul OCS, lucra la creație la Propaganda atunci. Am făcut echipa bună, foarte bună chiar pe sarcasm. Ne-am distrat rău, rău de tot.

2011. Română de România - Oha

2011.  Română de România - Salcâm șmecher

Ulterior, lucrurile au început să se precipite, furtuna a început să ne bată în geam, ca să zic așa, odată cu schimbarea proprietarilor Grupului Realitatea-Cațavencu, când am fost scoși din priză de două ori la propriu, când a trebuit să reducem salariile, când colegii au început să plece, când impredictibilitatea și nesiguranța au înlocuit bucuria de a face radio.
Nu știam ce-o să urmeze, ne așteptam la orice.
Și era foarte frustrant că nu participăm la nicio decizie legată de soarta noastră, fiind simpli angajați, izolați în turnul nostru din Casa Presei Libere.

Unii colegi au dat dovadă de fair play, alții de proastă creștere scriind neadevăruri în scrisori despre care știau că o să ajungă la marele public și or să ne facă rău prin minciună, sau părăsind radioul în direct, chiar în timpul emisiunii.

Suspendarea licențelor de emisiei de către CNA a venit ca o izbăvire, parcă. Nu mai puteam duce tot acest vacarm. Aveam nevoie de o gură de oxigen, de un respiro și nu conștientizam asta. 

O perioadă am emis exclusiv online cu întreaga grilă de programe, apoi Guerrilla de Dimineață, de fapt Dobro, Gilda și Matei, au trecut pe GoldFM, gândindu-ne să câștigăm timp, cu speranța că am putea câștiga licențele de emisie la concurs.

Nu pot ei sa închidă cât puteți voi să ascultați - după ÎNCHIDERE

Prima zi de emisie exclusiv online

Oamenii au început să plece pe unde a putut, un nucleu dur în frunte cu Dobro rămânând la GoldFM să păstreze flacăra aprinsă, gratis.
Adică fără salariu. Doi ani. Și bine a făcut.
Dobro nu a renunțat la speranță nici când a avut o ofertă foarte consistentă (pe un salariu foarte, foarte generos / luna) pentru a pleca la un alt post de radio.

Doi ani a durat procesul CNA-Realitatea Media pe tema licențelor pe care emitea Radio Guerrilla, doi ani a durat perioada de așteptare a sentinței definitive în acest proces, sentința care a dat câștig de cauză CNA.
Sentința a venit peste noapte, licențele au fost deblocate, iar CNA, conform legii, avea obligația să le scoată la concurs foarte repede.

Demonstrație la CNA- " Vrem Guerrilla Înapoi"

Demonstrație la CNA- " Vrem Guerrilla Înapoi"

Ne-am mobilizat imediat, am avut o prima întâlnire Dobro, Liviu și cu mine într-o frumoasă grădina de pe Știrbey.
Am sunat toți foștii colegi din Radio Guerrilla SRL răspândiți în patru zări și i-am întrebat dacă vor să fie acționari în societatea cu care să participăm la concursul de licențe ce urmă să fie organizat de CNA din clipă în clipă.
Unii au vrut, alții nu au vrut de teamă să nu-și piardă locurile de muncă la alte posturi de radio.
Unii nu au avut curaj să se arunce în încercarea noastră.
Ne-am strâns 15 până la urmă și am înființat societatea Radio Guerrilla SRL – culmea, numele era liber la Registrul Comerțului, bravo avocat Radu Sora!

Semnarea actelor Radio Guerrilla SRL

O prima întâlnire a celor 15 a avut loc la Propaganda, agenția noastră, în sala pusă la dispoziție cu atâta amabilitate de prietenul nostru, Adrian Tuluca. A fost foarte ciudat să ne revedem după atâta timp. Ne redescopeream parcă. După acea, lucrurile au început să curgă repede. A fost o cursă nebună în care apărea în fiecare zi ceva de rezolvat. Am înființat societatea, am făcut dosarul și l-am depus la concursul de licențe.

Era cât pe ce să nu ni-l primească deoarece firma era foarte nouă. Îmi amintesc și astăzi. Eram în ultima zi când puteau fi depuse dosarele, termenul expira la ora 14:00 parcă. Mai aveam de luat o hârtie de la Administrația Financiară și gata, dosarul era complet. Dobro a spus că merge el, ia hârtia și se duce la CNA să depună după. Super, i-am zis. Pe la 11:00 dimineață mă sună Dobro cu vocea răvășită de emoție, gâtuită, cu lacrimi în ochi parcă: băi, nu putem depune Dosarul. Poftim? Băi, nu putem depune dosarul. Mi s-au tăiat picioarele, s-a prăbușit cerul pe mine. Ce s-a întâmplat? Firma este prea nouă și nu au cum să ne elibereze certificatul, iar situația asta nu este prevăzută în grilă CNA.

Toate pânzele către CNA

Nu-mi venea să cred cum se prăbușește totul. Dar absolut totul. Îmi venea să urlu de furie și totuși am simțit că o să fie bine, că o să se rezolve. L-am sunat pe Adrian Tuluca, prietenul nostru, și l-am rugat să ne dea un sfat. A zis că revine, deși nu știe ce poate face. A trecut o oră îngrozitoare, se apropia termenul limită de depunerea a dosarelor, iar noi eram blocați, neputincioși, se năruia totul în jur. Repet, era o chestiune de ore.

Mă sună Dobro bucuros, dar cu lacrimi în coșul pieptului, ca să zic așa: băi, am rezolvat aici, acum! Le-am explicat cât se poate de limpede doamnelor de la Administrația Financiară situația în care suntem, am vorbit cu juridicul CNA, au agreat o formă acceptabilă pentru dosar. Am obținut hârtia. Plec să depun. Doamne! Sună-mă după ce depui. Băi, am depus! Doamne Ajută! Doamne Ajută!

Vizual post RELANSARE

Manifest Relansare Radio Guerrilla

Nu multă lume știe că era SĂ NU PUTEM PARTICIPA LA CONCURSUL DE LICENȚE din cauza unei chestiuni birocratice, dar se găsesc destui zevzeci care să spună că suntem ai nu știu cui, că avem în spate pe cineva șamd.

Am lansat petiția VREAU GUERRILLA ÎNAPOI, am strâns ~ 30.000 de semnături repede

Ne-am gândit că dacă mergem la concurs și punem pe masă CNA 50-60.000 de semnături ale unor oameni care vor proiectul nostru editorial On Air o să conteze mult. A venit nenorocirea din Colectiv. Am oprit campania de strângere de semnături. Nu se cădea să ne ocupăm cu asta, nu ne mai venea să facem nimic. Au trecut zilele repede și iată-ne cu o zi înainte de prezentarea proiectului nostru editorial în fața CNA.
Ne-am întâlnit într-un restaurant din Rosetti, să facem ultima repetiție, să stabilim cine ce prezintă.

Petiția online Vreau Guerrilla Înapoi

Îmi amintesc și acum că am plecat acasă și am sintetizat discuția de la restaurant în câteva idei ce trebuiau punctate și le-am trimis lui Dobro, Liviu și Faur. A venit și a două zi, nemiloasă, așa cum este trecerea timpului câteodată. “A fost bine! Ne-au vorbit frumos domnii din CNA, ne-au zâmbit” Doamne Ajută! Dacă nu mă înșel, pe frecvența noastră au concurat aproximativ 32 de companii, inclusiv trusturi mari de presă. Cum naiba o să câștigăm noi în față acestor grei, ne-am tot întrebat după aia. Cum? Cine suntem noi? 15 nebuni care vor să relanseze Radio Guerrilla. Bine, suntem oamenii care au făcut GUERRILLA, dar o să ne ia cineva în seamă?

A venit și ziua în care urmau să fie anunțate rezultatele, eram în biroul meu de la Ringier, nu mai exista nimic în afară displayului pe care erau anunțate rezultatele. Nu o să uit în viața mea acea zi ploioasă, rece, întunecată, care s-a transformat în, poate cea mai luminoasă zi: 24 noiembrie 2015. Pagină de Media dădea rezultatele votului live (CNA vota și anunța câștigătorii pe orașe).

"24 noiembrie 2016. Întâlnirea din seara în care ne-am luat licențele"

Anunțau orașele în ordine alfabetică precum și câștigătorii concursului. Au ajuns la Bistrița (95,1): câștigător Radio Guerrilla SRL. Băi, nu se poate! Am câștigat Bistrița! Am țipat un uau de s-a auzit până în birou la Mihnea Vasiliu. Oare ne dau Bucureștiul? Doamne! Dacă nu ne dau Bucureștiul nu putem face nimic, nu avem cum să supraviețuim economic, Bucureștiul este cheia de boltă a unei rețele. Oare ne dau Bucureștiul? Haaai! Vrem Bucureștiu, vrem Radio Guerrilla înapoi, vrem 94,8 FM, vă rugăăăm, CNA! Vă rugăm. Vă rugăm. Haaai. București, 94,8 FM: câștigător Radio Guerrilla. Doamne, cum a fost. Cum a putut fi când am citit asta pe paginademedia.ro. Chiar nu am cuvinte, pentru că mi se umezesc ochii și acum și nu mai văd bine. Celor doi ani de chin și incertitudine li se punea punct aici, acum, pentru totdeauna.

Așa ne-am promis în momentul ăla. Nu o să mai trecem prin ce am trecut, nu o să mai lăsăm pe nimeni să ne facă asta. Niciodată. Și CNA a continuă, implacabil, să anunțe câștigătorii: Brăila (105,5): Radio Guerrilla, Craiova (92,7): Radio Guerrilla, Dărâbani (97,6): Radio Guerrilla, Timișoara (100,0): Radio Guerrilla și Vaslui (95,2): Radio Guerrilla. Pluteam. Șapte licențe încredințate de CNA căruia ii mulțumim încă o dată, din suflet, pentru încredere. Au făcut o treabă bună. Astăzi, la 3 ani de la acel moment, emitem în 18 orașe din România. 18. Independenți.
Și o să ne extindem.

Am hotărât să ne vedem în seară aceea la Old Kitchen, așa, să ne uităm unul la celălalt. Am plutit până acolo, zâmbeam tâmp oamenilor pe stradă. Ne-am întâlnit cu toții și am avut senzația apariției soarelui, pe mare, după o furtună uriașă care a ținut câțiva ani. Liniște, nimeni nu a ridicat vocea, nimeni nu s-a bucurat zgomotos. Nu ne venea să credem, asta este singură mea explicație. Nu ne venea să credem și nu ne-a venit să credem zile bune după. A fost cel mai tăcut spritz de bucurie la care am participat vreodată. Poate la închidere să fi fost la fel de apropiați precum în seară de 24 noiembrie 2015, când ne-am luat Radio Guerrilla înapoi.

 10 ani Radio Guerrilla sărbătoriți împreună după ÎNCHIDERE

7 luni ne-au trebuit pentru a ajunge din nou On Air, am fi vrut să se întâmple mai repede, dar așa a fost să fie

Relansarea noastră a fost și este MIRACULOASĂ, căci nu știu cum să clasific altfel faptul că astăzi aveam nevoie de ceva și peste câteva zile ne caută un prieten sau un cunoscut pentru a ne propune să ne ajute chiar pe subiectul respectiv fără să facem cunoscută nevoia noastră. Ajutorul prietenilor a anticipat sau rezolvat cea mai mare parte a CHECK LIST-ului lansării. Ne uitam unul la altul, Dobro și cu mine, și, de la un moment dat încolo am încetat să ne mirăm de teamă să nu spulberăm vraja. Și acum va împărtășesc cu aceeași teamă lucrurile astea.

Am pornit la drum cheltuind ~ 15.000 euro strânși de mine și puși deoparte în perioada cât am fost închiși chiar pentru ipotetică, atunci, relansare. Nu am intrat în ei, i-am păstrat. Am avut cu Dobro o discuție foarte stranie, cu o încărcătură emoțională puternică. La ceva vreme după închidere, Mihnea Vasiliu mi-a propus job-ul de Director Marketing Ringier România – îi mulțumesc și acum pentru asta. Discuția cu Dobro a fost despre această propunere.

Eram la J’ai Bistrot, soare, frumos. Ne-am retras în sus, pe nisip, să vorbim despre asta. Mă simțeam foarte prost ca eu să mă angajez, iar Dobro și ceilalți colegi să lucreze pe gratis la GoldFM, cu speranța că o să relansăm Radio Guerrilla, o speranța cu foarte mulți “dacă”. Am hotărât să-i răspund lui Mihnea doar după ce discut cu Dobro. Nu aș fi putut să-mi las în urmă colegii undeva într-un apartament din Lujerului. Nu poți să-ți lași camarazii în urmă.

Foarte repede am ajuns cu Dobro la concluzia că măcar unul dintre noi să aibă un job stabil, plătit bine, care să genereze banii pe care să-i folosim pentru relansare, dacă va fi cazul. Dobro mi-a spus asta. Și așa am făcut, în fiecare lună am pus bani deoparte pentru relansare. I-am spus lui Mihnea da. Și exact așa s-a întâmplat: banii acumulați în cei doi ani la Ringier ne-au finanțat nevoia de cash inițială până am început să avem venituri din publicitate.

Am fost cât se poate de hotărâți să devenim și să rămânem propriul nostru stăpân

Am fost cât se poate de hotărâți să devenim și să rămânem propriul nostru stăpân dacă reușim să câștigăm concursul de licențe. Și am reușit. Sigur, am avut colegi care au crezut că trebuie să căutăm un investitor, care nu a crezut în propriile forțe, care ar fi preferat calea ușoară.
Am fost fermi, am preferat the hard way: discutând cu Dobro, ne-am zis că, dacă după 20 de ani de radio fiecare nu suntem în stare să lansăm singuri Radio Guerrilla, ar trebui să ne lăsăm de meserie. Și am riscat.

Nu, nu am putut dormi în noaptea de dinaintea relansării. Cine ar fi putut? Am ajuns primul în radio, i-am așteptat pe Dobro, Gilda, Matei și pe Gabi în parcare. Nu a știut nimeni când o să reluăm emisia, nici măcar ceilalți colegi.
Am vrut că surpriză să fie totală și am reușit. Ce mai contează că am avut o problema la emițător chiar în acea dimineață și că am început la 07:18 și nu la fix cum trebuia? Chiar nu contează.
Au fost trei zile de beatitudine, trei zile în care am citit numele tuturor celor 30.735 de semnatari ai petiției On Line. După aceea, de luni, am pornit din nou la drum.

Probleme tehnice - dimineața relansării

Countdown - citirea numelor celor 30735 semnatari ai petiției pe post

"Gata, am dat drumul". Momentul relansării

Relansarea Radio Guerrilla este o poveste de succes.
Relansarea Radio Guerrilla este povestea ascultătorilor de success.
Relansarea Radio Guerrilla este un exemplu de “se poate” în țara lui “nu se poate”.

Folosesc acest prilej pentru a mulțumi tuturor celor care au făcut posibilă relansarea Radio Guerrilla. Am câteva mențiuni speciale:

- Ascultătorii noștri, care sunt mai inteligenți decât ai lor
- CNA și tuturor celor care au votat pentru acordarea licenței de emisie Radio Guerrilla. Fără ei chiar nu mai aveam ce povesți :)
- Ringier, Mihnea Vasiliu. Pentru sprijinul moral, pentru faptul că ne-a pus la dispoziție un sediu precum și serviciile vitale necesare funcționării unei companii

Schița primului sediu după relansare din Ringier

- Banca Transilania, Raluca Zega
Pentru că au avut curajul să parieze pe noi înainte de a ne fi lansat, pentru că plătind în avans publicitatea angajată pe un an ne-au dat o gură vitală de oxigen financiar
- HP, Roxana Iancu
Fără calculatoarele și serverele puse la dispoziție de HP România, probabil am fi întârziat relansarea cu câteva luni bune
- Mobexpert, Carolin Ivănescu
Absolut tot mobilierul Radio Guerrilla a fost pus la dispoziție de către Mobexpert România. Chiar și masa din studioul de emisie, un proiect special costisitor
- Grenke Leasing, Dragoș Trandafir
Pentru că au avut încredere în noi și ne-au ajutat să achiziționăm în leasing operațional toată aparatura cu ajutorul căreia emitem
- Senia Music, Senia Menadi
Cu “sculele” puse la dispoziție de Senia Music am reluat seria concertelor Guerrilive

Guerrilive Radio Session

- eMag, Mihnea Ursu
Pentru toată aparatura pusă la dispoziție
- IKEA România
Pentru că de la ei am primit prima comandă publicitară după relansare
- Agenția de Publicitate Propaganda, Adrian Tuluca
Adrian este inimosul nostru prieten care ne-a pus la dispoziție tot ce ține de o agenție de publicitate
- Next Advertising, Cristi Grigorescu și Sorin Popescu
Pentru că au crezut în noi atunci când nici măcar nu știam când ne vom relansa

 
Amenajarea noului studio din Mansarda Radio Guerrilla

Instalarea logoului în Mansarda Radio Guerrilla

Întorcându-mă la întrebare, acum înțelegeți de ce când mă întreabă cineva despre LANSARE mă gândesc în mod natural la RELANSARE? :)

Outdoor Universitate - după Relansare 

 
"Primul spritz de Crăciun împreună, după relansare"

Publicul Radio Guerrilla după 14 ani

Minți deschise care deschid minți. Aceasta este expresia care caracterizează cel mai bine publicul Radio Guerrilla.

Puterea Radio Guerrilla vine din calitatea, diversitatea, relevanță, actualitatea și consistentă discursului editorial, puterea Radio Guerrilla vine din consecvență și hotărârea cu care ne respectăm principiile, puterea Radio Guerrilla vine din determinarea cu care ne-am urmărit și ne urmărim de peste 14 ani cauza. Ori lucrurile acestea nu pot trece neobservate, din contra, polarizează, crează legături puternice, de lungă durata. Inspiră.

În 2018 Radio Guerrilla a obținut cele mai bune cifre de audiență din istoria de 14 ani: în pofida discursului Premium, că să zic așa, emisiunea-fanion Guerrilla de Dimineață, cu Dobro, Gilda și Matei a ocupat locul 2 pe București, două valuri de audiență consecutive, pe intervalul de vârstă 18-49 ani (din 22 de posturi de radio, câte sunt listate în București) în condițiile în care demograficele Radio Guerrilla au rămas neschimbate, îmbunătățindu-se chiar: cele mai mari venituri pe membru familie ascultător (haterilor, asta-i pentru voi :)), cea mai mare pondere a ascultătorilor cu studii superioare, cea mai mare pondere a publicului AB.

Datele acestea nu fac decât să confirme că suntem pe drumul cel bun.
Și-ti mulțumim, ascultătorule drag, că ne-ai acordat încrederea ta. 

Radioul românesc, bune și rele în 14 ani

Față de 2004, în 2018 sunt mai multe radiouri, dar mult mai puțin suflet în aparat. Mult mai puțin.

Scena muzicală locală

Cred că astăzi poți organiza un festival cu mai multe scene, care să dureze câteva zile bune, exclusiv cu muzică bună românească, muzică bună românească din perspectiva ascultătorului Radio Guerrilla.
Și da, dincolo de modestie, trebuie să spun că noi, Radio Guerrilla, am avut o contribuție determinantă, forțând crearea unei piețe muzicale românești noi, Alternative. Și cred că am reușit, deși, în continuare radiourile-robot care au cucerit și domină consistent spațiul FM românesc refuză să difuzeze muzică românească de calitate, chiar și cele care se bat cu rocku’n piept: nu-și riscă o secundă cifrele de audiență.

Sigur, radiourile de mainstream difuzează și muzică românească, dar din aceea pe care nu ai asculta-o niciodată.
Știți cum denumim noi muzica românească difuzată de radiourile-robot de mainstream? Pompe.

Sigur, “pompele” sunt pe gustul celor mai multor ascultători radio din țară nostra, dar asta nu înseamnă că este bine ce se întâmplă :) Știți că de la relansare, adică în doi ani, au fost la noi în Mansarda Radio Guerrilla peste 300 de concerte susținute de trupe românești, din care în jur de 100 în premieră absolută pe un post de radio?

Asta înseamnă să faci radio cu sufletul. Ca să conchid cumva: “pompele” încurajate de radiourile-robot domină peisajul muzical FM, iar muzica noastră s-a făcut mare, a ieșit în lume hotărât și, deși umple săli cu mii de oameni, nu este difuzată decât de noi.

Campanii & proiecte speciale

Avem peste 25 de premii pentru creativitate și eficiență câștigate la festivaluri de publicitate, nu cred să existe multe instituții media care să se poată lăuda cu așa ceva, avem campanii declarate cele mai bune pe categorie în ultimii 10 ani (Atlas de Mitocănie Urbană / X ani de Creativitate Românească / Campanii Integrate / Categoria Artă, Cultură, Media & Entertainment), avem două premii de excelență acordate de IAA (unul luat de mine pentru Atlas de Mitocănie Urbană, unul luat de Guerrilla de Dimineață pentru cel mai bun matinal radio).

2013. Atlas de Mitocănie Urbană 2.0  - Mutilatorul

2013. Atlas de Mitocănie Urbană 2.0  - Anonimul

2013. Atlas de Mitocănie Urbană 2.0  - Tristul

Astăzi, facem cele mai bune Proiecte Speciale din FM din 2004 și asta o spun clienții și agențiile.
Sunt foarte încântat când ajunge la mine un brief în care, după ce sunt listate informațiile și obiectivele, suntem rugați să facem ceva “ca la Guerrilla”.

Asta înseamnă pentru mine că am consacrat un stil și în modul în care facem publicitate pentru clienții noștri, ceea ce ne onorează și ne obligă. Și nu sunt cuvinte goale. Pe lângă faptul că livrăm în aceeași zi (cel târziu, a doua zi) propunerea creativă, integrăm firesc în discursul nostru editorial dramatizarea respectivă.

Când construim un mecanism sau un text de promo ne punem întotdeauna în locul ascultătorilor și ne întrebăm dacă ne-ar plăcea sau nu să auzim asta pe Radio Guerrilla și lucrăm până când ce ne iese trece de această întrebare. Sunt cele mai Native proiecte posibile, conceptele proiectelor speciale sunt născute din experiențele, preocupările, întrebările și trăirile noastre care sunt, cel mai probabil și ale ascultătorilor.
Un ascultător Radio Guerrilla nu simte diferența între discursul DJ-lor și momentul proiectului special, îl bucură și îl implică la fel de mult ca o altă afirmație a realizatorului de programe.

Funcționăm ca un One Stop Shop: primim brieful, care nu de multe ori înseamnă câteva rânduri, și livrăm în mai puțin de 24 de ore conceptul creativ, textele pentru promo și billboard-uri, facem și producția în studioul nostru de producție. În 24 de ore. Cred că și asta contează.

 
#ninonino

Mai mult decât atât, implicăm direct ascultătorul, intrăm în direct cu el și îi cerem părerea pe subiect, întrebarea și răspunsul atingând cu manta predicatul de comunicare al Clientului ce trebuie subliniat prin acest proiect special. Nu jignim sub nicio formă inteligența ascultătorului.
Știți că cele mai multe posturi de radio nu au curaj să intre în direct cu proprii ascultători în timpul unui concurs comercial, că preferă SMS-ul?

Revenim la întrebare, la Radio Guerrilla ponderea Proiectelor Speciale în total a crescut semnificativ în ultimii doi ani, iar asta nu poate decât să ne bucure :) 

Că tot vorbim de publicitate, vreau să mulțumesc încă o dată IKEA: a fost primul nostru Client după relansarea din 27 mai 2016, de la IKEA am primit prima comandă de campanie comercială. Urmează să o pun în ramă. Mulțumiiim!

Parcursul Radio Guerrila în 3 melodii

“Armada Verbală” - Șuie Paparude, apărută după LANSARE, melodie gândită pentru Radio Guerrilla.

”Nu se termină așa” - Toulouse Lautrec, la ÎNCHIDEREA Radio Guerrilla

”Binili Învinge!” – Omul cu Șobolani, după RELANSARE

Radio Guerrilla într-un cuvânt 

Liberi. 

Radio Guerrilla 14 ani. Vizual comun.

Promisiunea pentru următorii 14 ani

Deschidem minți din 2004.