Poveștile aduc alinare. Ne ajută să înțelegem ceea ce ne este străin. Iar poveștile #ProtejațiToateFamiliile arată cât de importantă e familia pentru membrii comunității LGTBQIA+. Campania, realizată de Accept și Publicis, vrea să convingă cât mai mulți români sa semneze petiția #ProtejațiToateFamiliile și să le amintească oamenilor că fiecare familie merită să se simtă acasă în România.
Diana Dragomir, Director de comunicare Accept, Patrick Brăila, Co-regizorul spotului campaniei #ProtejațiToateFamiliile (alături de Ciprian Frunzeanu) și facilitator comunitar Accept, Miruna Dumitrescu, Group creative director Publicis și Ioana Mihai, Associate strategy director Publicis, povestesc în interviul de față cum au gândit campania de anul acesta și ce înseamnă Pride-ul în România în 2023.
”Ne-am dorit să găsim o valoare comună care unește o întreagă națiune, iar research-ul ne-a aratat că exista un turning point în care chiar și cei mai înverșunați oameni împotriva comunității încep să își schimbe părerea – întrebarea „dar dacă ar fi copilul tău?”. Românii sunt foarte implicați în relația părinte-copil, iar familia este prin definiție nu doar un cuvânt, ci o valoare care este necondiționată prin definiție”, spune Ioana.
Oamenii se tem de ce nu știu, de ce le e străin, și tind să țină cu orice preț de ce le e familiar, crede Patrick Brăila. Campania Accept sărbătorește dragostea din familiile comunității și aduce în spațiul public povești și oameni adevărați, cerând drepturi egale pentru toate familiile din România.
Pride-ul în 2023
Ioana Mihai: Pride-ul e cel mai vizibil moment din an pentru comunitatea LGBTQIA+, dar ca să ajungem la acel nivel de vizibilitate, muncim împreună un an de zile. Pregătirile în echipa au început încă de anul trecut din decembrie, când ne-am planificat si consultat pe întregul plan. Anul ăsta îndrăznim să visăm că imposibilul devine posibil și vizibilitatea devine acționabilă, ne-am setat KPI extrem de ambițioși, dar energia pe care am pus-o cu toții în asta a atras deja mulți parteneri și susținere care ne face să avem multe emoții în contextul acestei lansări.
Diana Dragomir: Mai avem doar câteva zile până la începerea Bucharest Pride 2023 și asta înseamnă pentru noi, echipa de organizare, foarte multă muncă, dar și multă bucurie. Am dat start la munca pentru ediția de anul acesta aproape imediat după ce am încheiat munca pentru Bucharest Pride 2022, deci vorbim deja despre un an de zile în care am încercat să construim evenimentele și tema de anul acesta. În fiecare an ceea ce ne dorim cel mai mult este ca întreaga comunitate LGBTQIA+ să celebreze vizibilitatea, cultura și istoria ei în spații sigure, alături de aliații ei.
Patrick Brăila: Pentru unii oameni, Pride-ul e singurul moment în care se simt în siguranță să meargă cu partenera/ul de mână, pe strada. E momentul când ne revendicăm spațiul public, când ne sărbătorim micile victorii, dar și când protestăm împotriva unui sistem care, în continuare, ne ignoră existența. Din cel puțin aceste motive, Pride-ul rămâne pentru noi cel mai important eveniment al anului. Pentru noi, echipa ACCEPT, organizarea Pride-ului nu e doar un job. Miza e profund personală, responsabilitatea mare și ne-o asumăm și munca grea raportată la resurse și capacitate.
Cum a evoluat Pride în România
Diana Dragomir: Cred că Bucharest Pride a evoluat enorm în ultimii ani. Și asta se vede în numărul mare de participanți la Marș – chiar anul trecut am depășit un record și am fost 15.000, cel mai mare număr din toată istoria Pride-ului din București și din țară. Evoluția se vede și în restul săptămânii Pride, care include zeci de evenimente din ce în ce mai mari, și a vizibilității comunității LGBTQIA+ din România.
Un lucru foarte de important este Pride Park-ul, care ajunge anul acesta la a treia ediție, și care a fost gândit ca un festival în aer liber, și unde în fiecare an vedem din ce în ce mai multe persoane queer care sunt vizibile și celebrează istoria și cultura LGTBQIA+ din țara noastră. Iar pe zona de comunicare, iarăși mi se pare că am reușit în ultimii ani să construim campanii care au un real impact atât pentru comunitate, cât și pentru populația generală. Faptul că, de exemplu, anul acesta avem și un prim spot tv, ilustrează foarte bine evoluția Pride-ului, dar și a comunității - vorbim totuși despre o comunitate care până acum 20 și un pic de ani era clar condamnată de statul român la invizibilitate și intra în incidența codului penal, iar acum își spune poveștile și își face vocea auzită într-un mod foarte asumat, în fața unei întregi țări.
Patrick Brăila: Înainte de referendumul pentru redefinirea familiei, la Pride-ul din București nu veneau mai mult de 1000-2000 de oameni. După, numărul participanților la marș a crescut semnificativ, cu aproximativ 5000 de oameni în fiecare an. Se organizează Pride-uri în Iași, Cluj, Timișoara, Oradea.
Vizibilitatea ajută persoanele queer, însă va fi nevoie întotdeauna și de organizare, și de solidaritate. De asemenea, observăm și cum apar grupări și partide de extremă dreapta, pe agenda cărora stă violența la adresa noastră și restrângerea puținelor drepturi pe care le-am câștigat. Sper că întreaga comunitate va răspunde așa cum se cuvine la acest val: arătând în continuare că suntem mulți.
Studiul ACCEPT
Diana Dragomir: Concluzia clară a acestei cercetări e că societatea românească a devenit mult mai deschisă când vine vorba de comunitatea LGBTQIA+ și că îi înțelege nevoia de a se bucura de drepturi egale. Avem pentru prima dată o generație, cea tânără, care este majoritar de acord și înțelege nevoia recunoașterii și protecției legale pentru familiile LGBTQIA+ - iar asta, în sine, este ceva istoric și enorm de important.
M-a bucurat foarte mult procentul care arată că 71% dintre respondenți nu ar fi afectați de această reglementare - practic se vede cum munca activiștilor LGBTQIA+ din ultimii zeci de ani a dat roade pentru că oamenii nu mai văd oferirea drepturilor egale pentru o minoritate drept ceva extra de care beneficiază persoanele queer sau ca tăierea din drepturile celor majoritari, ci pur și simplu ca ce sunt. Un set de drepturi de bază de care toți cetățenii unei țări trebuie să se bucure.
Mi se pare cu adevărat valoros și faptul că cercetarea lansată de Ipsos în iunie anul acesta întărește tot ce am descoperit noi în studiul din 2021, ba chiar vine cu vești și mai bune și anume că 51% dintre români ar susține o formă de recunoaștere legală a familiilor LGBTI. Este un procent istoric și foarte important, iar singura concluzie pe care o pot să o trag de aici este că românii au înțeles că iubirea e iubire și că drepturile sunt drepturi. Sper ca și politicienii să audă acest mesaj foarte clar și să se uite la aceste cifre atunci când iau decizii pentru noi.
Povestea campaniei Come out, speak up
Miruna Dumitrescu: La momentul Come out, speak up brief-ul a pornit dintr-o statistică: doar 19% dintre români susțineau că au avut contact sau cunosc persoane din comunitatea LGBTQIA+, iar asta ne-a indicat o teamă mare în interiorul comunității vis a vis de coming out.
Nevoia a fost să creăm un spațiu sigur și un mediu în care comunitatea să se simtă susținută, pentru ca persoanele care încă nu și-au făcut coming out-ul să se poată exprima în sensul ăsta, fie și sub anonimat.
Ioana Mihai: Nimic din ce s-a întâmplat în acea campanie nu ar fi fost posibil fără ajutorul influencerilor care și-au donat spațiul media și vocile pentru a citi povesti reale și foarte puternice primite de la oameni din toata tara.
Diana Dragomir: Campania din 2021 s-a bazat, sigur, tot pe acest studiu - în special pe un procent foarte redus (19%) de respondenți care cunoșteau persoane din comunitatea queer. Dar cred că și înainte să vedem acest procent, era clar de la începutul anului că Bucharest Pride 2021 trebuia să fie despre vizibilitatea comunității LGBTQIA+ și asta pentru că se împlineau 20 de ani de la abrogarea articolului 200 - articolul de lege care a cenzurat voicile a generații întregi de persoane LGBTQIA+ din țara noastră.
Cu acest brief în minte am construit prima campanie de coming out națională și am creat un spațiu sigur ca toate poveștile queer să fie auzite. A fost o campanie importantă și pe alocuri, greu de dus pentru că am trecut prin peste 300 de povești personale, multe dintre ele foarte dureroase. Dar privind în urmă îmi dau seama e o campanie care mie personal mi-a dat multă încredere că viitorul pentru comunitatea mea o să fie bun, tocmai pentru că am văzut dorința de a ne spune poveștile și experiențele.
Patrick Brăila: E putere, e eliberare în orice act de coming out pe care o persoană queer îl face, fie că e anonim, fie că are consecințe grele. În munca mea de activist trans am observat cum o poveste spusă onest, deschis poate fi alinare pentru altcineva. Oamenii au nevoie să-și povestească viața și durerile, să poate fi primite cu compasiune, sperând ca alții, la rândul lor, să simtă că nu sunt singuri și că își pot găsi locul în lume, printre cei care simt la fel. Cred că esența acestei campanii asta a fost: „Suntem cu tine, nu ești singur/ă/x”.
Misiunea campaniei #ProtejațiToateFamiliile
Miruna Dumitrescu: Anul acesta trecem la un alt nivel, și la propriu, și la figurat. Anul acesta vorbim despre recunoașterea și protecția legală a familiilor formate din persoane de același sex.
In momentul acesta, în România, daca ești gay și ai un partener/ă in viață, el/ea nu poate lua decizii pentru tine, în cazul in care tu ajungi într-o postură în care nu mai poți lua decizii. Nu poate primi nici o formă de moștenire și lista poate continua. Practic, familiile LGBTQIA+ nu au aceleași drepturi ca noi, ceilalți, doar pentru că au o orientare sexuală diferită de cea a majorității.
Misiunea noastră este să convingem cât mai mulți români sa semneze petiția #ProtejațiToateFamiliile de pe https://acceptromania.ro/petitie/ și să amintim astfel că Fiecare familie merită să se simtă acasă în România.
Diana Dragomir: Anul acesta avem o misiune foarte clară și numărabilă - ne dorim să vedem cât mai mult suport pentru comunitatea LGBTQIA+ din România transpus printr-un număr mare de semnături a petiției #protejatitoatefamiliile: https://acceptromania.ro/petitie/
Patrick Brăila: Printre milioanele de români care trăiesc în afara țării, se numără foarte multe persoane LGBTQIA+ care au plecat ca să poată trăi, să poată avea o „acasă” departe de casă. E dureros și absurd.
Vrem ca oamenii de rând să înțeleagă că familia e o valoare fundamentală nu numai pentru persoanele heterosexuale și vrem ca statul să recunoască toate familiile. În misiunea asta, nicio voce nu e mai puternică decât a unui părinte, a unei mame, care vrea să își știe copilul bine, la casa lui și e dispusă să lupte pentru asta.
Documentarea. Discuțiile premergătoare
Miruna Dumitrescu: În baza experiențelor trecute am luat-o din timp de data asta și am început discuțiile cu vreo 6 luni înainte. Decizia CEDO, ne-a dat si mai multă claritate în direcție, chiar dacă a venit târziu in raport cu pregătirile pentru campanie, a venit în realitate nesperat de repede, ceea ce ne-a bucurat.
Diana Dragomir: Urmărind hotărârile CEDO de la începutul anului, de exemplu cea în cazul Fedotova (împotriva Rusiei), ne-am dat clar seama încă de la începutul anului că tema Pride-ului și a campaniei de comunicare o să fie despre nevoia de recunoaștere și protecție legală a familiilor de același sex din România. Hotărârea istorică a CEDO din mai anul acesta în cazul Buhuceanu și Ciobotaru și alte 20 de familii împotriva României ne-a întărit și mai mult convingerea că este esențial să vorbim despre drepturi egale pentru familiile queer. Practic, în acest moment, în urma acestei decizii, statul român TREBUIE să ia măsuri pentru a oferi protecție și recunoaștere familiilor LGBTQIA+, ia noi suntem aici să-I amintim asta.
Patrick Brăila: Un punct foarte important a fost să încercăm să ne imaginăm parcursul campaniei, în special partea de expunere a mamelor și a copiilor lor. Persoanele din campanie se reprezintă pe sine, nu joacă niciun rol. Sunt 3 persoane queer și mamele lor și sunt într-un spot TV și vor fi în multe materiale care vor circula online. Am avut nevoie să înțelegem împreună că această expunere nu e ușoară și nici mică, dar că vom avea grijă și de acum încolo ca ele și ei să se simtă în siguranță. E o responsabilitate pe care mi-o asum ca și co-regizor, și ca activist. Și cred că la fel simt și colegii mei, fie ei creativi sau activiști.
Modul de abordare
Miruna Dumitrescu: Am pornit cumva tot de la o statistică: pentru români familia e pe primul loc în topul valorilor fundamentale. Așa că de data asta nu ne-am mai uitat direct la comunitate, între membrii ei. Ne-am îndreptat unghiul înspre părinții lor. Pentru că, în realitate, dreptul unei persoane la întemeierea unei familii nu afectează doar persoana în cauză, ci și familia acesteia. Iar pentru părinți, depărtarea de copii e cea mai grea.
Nu trebuie să destrami o familie și să pleci în altă țară pentru a putea crea o alta, dat fiinda faptul că în țara ta nu îți este permis să trăiești alături de persoana pe care o iubești. De la premisa asta am plecat când am rugat 3 mame a trei persoane din comunitate să scrie o scrisoare despre cum se simte despărțirea si depărtarea de copiii lor. Întâmplător, două dintre mamele care apar în campania noastră au trăit depărtarea asta deja, atunci când copiii lor au plecat pentru studii. Acum s-au întors, dar așa cum spun chiar ele, departele de copil e cel mai greu de dus. Si nu ar vrea sa-l mai trăiască niciodată.
Ioana Mihai: Strategic, perioada de toleranță accentuată social în care suntem este una în care nu mai vrem să vorbim despre diferențe, despre drame, de particularul comunității, ci despre ce ne apropie cel mai mult ca societate, cât de multe avem in comun. Comunitatea a început sa fie vizibilă, acum trebuie să se simtă ca este la fel ca si majoritatea. Ne-am dorit să găsim o valoare comună care unește o întreagă națiune, iar research-ul ne-a aratat că exista un turning point în care chiar și cei mai înverșunați oameni împotriva comunității încep să își schimbe părerea – întrebarea „dar dacă ar fi copilul tău?”. Românii sunt foarte implicați în relația părinte-copil, iar familia este prin definiție nu doar un cuvânt, ci o valoare care este necondiționată prin definiție. Ce ne-am dorit este să arătăm foarte multă realitate și foarte multă iubire, am evitat cu orice preț artificialul și supra-dramatizarea.
Diana Dragomir: Cred că ne-a ajutat foarte mult campania #ComeOutWithMe din 2021 pentru că am învățat cât de importante sunt poveștile de viață autentice venite din partea comunității lGBTQIA+ din țara noastră. ACCEPT face asta deja de 27 de ani, dar deschiderea și puterea de care a dat dovadă comunitatea în acea campanie, ne-a întărit ferm convingerea că singurul mod de abordare a oricărei campanii pe care o vom face de acum înainte este să construim în mod onest și autentic spații sigure - chiar și online - pentru ca vocile queer să fie auzite.
Fără mesaje melodramatice
Miruna Dumitrescu: Am stabilit încă de la început că vrem o campanie care să vorbească cu și despre părinți reali și în care să nu avem actori sau duble. Iar ca sa reușim asta, toată lumea a fost implicată personal.
Ne-am întâlnit cu cele trei mame pentru a înțelege limitele lor și pentru a discuta despre ce presupune o astfel de campanie din punct de vedere al expunerii, iar pentru noi asta a fost o mare lecție de curaj, asumare și chiar și de storytelling, dacă ne uităm la scrisorile pe care le-au citit.
Diana Dragomir: Am stabilit clar de la bun început că această campanie să fie una autentică, una în care persoanele queer din România să vină cu poveștile lor și în jurul acestor experiențe să ne modelăm mesajele și felul în care le transmite.
Patrick Brăila: Am vrut să evităm să transmitem mesaje melodramatice. Nu suntem în paradigma „iată ce mai suferim, dați-ne drepturi”. Am mizat pe o stare de împuternicire, de sărbătorire a dragostei, a dragostei sănătoase între o mamă și copilul ei queer și tot ce poate genera asta.
Colaborarea dintre agenție & ong
Miruna Dumitrescu: Cum ar trebui să fie, din punctul meu de vedere, orice colaborare între o agenție și un client. Onestă, transparentă, cu oameni care se uită unii la alții și știu că trag la același car, știind că pot conta unii pe alții si demonstrându-și asta unii altora. E o relație. E rară, ce-i drept, și asta e ce ne face să ne bucuram cel mai mult de fiecare proiect, iar anul asta parcă am lucrat mai mișto ca niciodată.
Ioana Mihai: Echipele noastre sunt așa apropiate încât chiar simțim că suntem o singură echipă. Ce îmi place foarte mult la echipa asta e că e un loc foarte cald unde ne simțim cu toții safe să ne aducem emoțiile și să le lăsăm să se exprime – respect, curiozitate, curaj, ambiție și dorință de a schimba ceva for real pentru oameni și societate.
Diana Dragomir: Publicis ne e alături de ceva timp în munca pe care o facem și suntem foarte recunoscători pentru colaborarea cu ei. Am găsit în echipa cu care lucrăm un partener de dialog adevărat. Munca de comunicare de la ACCEPT reprezintă, de fapt, ascultarea nevoilor comunității, iar asta s-a reflectat mult și în munca cu agenția. De asta cred că am avut parte de o campanie cu adevărat semnificativă în 2021, care a avut un impact mult peste ce se poate măsura cu tool-uri de analytics. Am convingerea că și anul acesta o să facem o campanie care o să meargă mai departe de număr de like-uri sau share-uri. Am convingerea asta pentru că știu din proprie experiență cât de important este pentru o persoană queer să audă alte povești queer, să se vadă reprezentată și să simtă că face parte dintr-o comunitate puternică. Asta a fost brieful nostru intern pentru campania de anul ăsta, și în general pentru orice campanie de la ACCEPT, și am încredere că o să ne atingem acest brief.
Patrick Brăila: Avem deja experiență în colaborarea noastră, cumva nu se simte ca „agenție & ong”, se simte ca o echipă mare, bună, în care, pe primul loc, sunt oamenii pentru care muncim, adică persoanele LGBTQIA+ din România.
Descoperiri. Surprize
Miruna Dumitrescu: Pentru mine întâlnirea cu mamele a fost revelatoare si super emoțională, pentru ca au reușit sa exprime poate cele mai dureroase gânduri într-o manieră care să nu te doară ca privitor, ci care sa te atingă cu adevărat. Am întâlnit niște femei puternice și împuternicite, calde, dar ferme, care nu doar ca își iubesc copiii, dar îi și cunosc foarte bine și au relații extraordinare cu ei.
M-a surprins pentru prima oară diferența dintre ppt si realitate. Știam ca ne vom emoționa pe set, atunci când am prezentat ideea, dar faptul ca am asistat la momentele respective a lovit cu totul altfel și abia atunci am realizat prin ce i-am pus sa treacă din punct de vedere emoțional, și pe mame si pe copii.
Diana Dragomir: Chiar dacă vorbisem cu persoanele implicate în campanie, momentul în care și-au spus poveștile în fața camerelor de filmat au fost teribil de emoționante. Mi-am dat seama încă o dată că nimic nu e mai puternic decât o poveste autentică spusă cu multă forță și emoție.
Patrick Brăila: Pe de o parte, sunt impresionat de oamenii care se grăbesc să contribuie și să ajute, de la artiști la oameni de producție. Mă bucur de sentimentul acesta, pentru că, uitându-mă în urmă, înțeleg că ce se întâmplă acum nu s-ar fi putut întâmpla în urmă cu puțini ani și nici nu ar fi putut fi imaginat în urmă cu și mai mulți.
Cât de eficientă este o campanie în lupta cu discriminarea
Miruna Dumitrescu: În cazul nostru cred că e simplu. Ne trebuie un număr semnificativ de semnături ca Guvernul să nu o poată ignora și să grăbească demersurile necesare pentru o formă de recunoaștere și protecție a familiilor formate din persoane cu același sex. Eficiența campaniei se va vedea în numărul de semnături strânse și în numărul de oameni care se vor mobiliza să susțină cauza.
Ioana Mihai: Mult a fost și mult va mai fi de-aici încolo. Comunitatea are nevoie de multe feluri de vizibilitate în multe domenii, ori asta se construiește greu, nu doar cu campanii de publicitate, ci și cu multe acțiuni și din comunitate și în afara ei. Accept a reușit extrem de multe în ultimii ani, mai ales dacă ne gândim că e o echipă extrem de mică. Eficiența în aceste cazuri este mai degrabă măsurată în schimbarea de percepții in mainstream vs. investiția media, iar totul trebuie văzut într-un context mare în care subiectul comunității pe care o reprezentăm este foarte des scapegoat pentru partide si alți actori sociali.
Diana Dragomir: Este foarte importantă și asta pentru că de fapt este o portavoce pentru o comunitate care s-a luptat și încă se luptă cu invizibilitatea și stigmatizarea. Procentele îmbucurătoare pe care le-am enumerat mai sus cred că se datorează împletirii dintre munca de advocacy, munca juridică și cea de comunicare. Cred că atunci când vine vorba de activism cu impact cele trei domenii trebuie să evolueze împreună și să se susțină pentru a fi eficiente. Așa cum am spus, scopul campaniei de anul acesta este unul foarte ușor de urmărit - și anume strângerea de semnături pentru petiția #protejatitoatefamiliile - deci o să putem să urmărim în timp real eficiența acestei campanii.
Patrick Brăila: Oamenii se tem de ce nu știu, de ce le e străin, și tind să țină cu orice preț de ce le e familiar. Sentimentul de familiaritate e unul foarte puternic, iar în societatea noastră, persoanele LGBTQIA+ sunt văzute ca o amenințare a acestui familiar. E o impresie falsă, cu atât mai mult cu cât aceste narațiuni, care fondează această presupusă familiaritate, au fost construite în spațiul public de media iresponsabilă și, uneori, ticăloasă.
O campanie de genul acesta combate fix aceste atitudini demonizatoare la adresa persoanelor queer, aduce în spațiul public, cu onestitate, creativitate și curaj, povești și oameni adevărați, al căror singur scop e să contribuie la o viață mai bună pentru cei ca ei aici, în România. E o componentă importantă când vorbim despre lupta pentru drepturi egale, aceea de „awareness”, de vizibilitate, care cred că este componenta care nu se poate opri niciodată și care trebuie menținută constantă cu imperiozitate, oricâte drepturi am avea pe hârtie.
De ce are nevoie în România comunitatea LGTBQIA+
Ioana Mihai: De empatie. Personal, cel mai mult îmi place să mă pun în mintea și în papucii celor care înțeleg. Să pornesc de la premiza ca nu urăsc, ci doar nu cunosc. Să încerc sa le înțeleg fricile si ancorele de care se agață în încercarea de a fugi de ele, chiar dacă eu personal nu sunt de acord cu ele.
Diana Dragomir: Cred că poți să vezi cât de puternică este o societate atunci când te uiți la felul în care își tratează cei mai vulnerabili dintre cetățeni. De fapt, tot ce facem la ACCEPT, atât prin munca de comunicare, dar nu numai, este să facem loc în societatea românească pentru mai multă iubire și empatie. Cred și sper că fiecare își dorește să trăiască într-o societate care ascultă nevoile tuturor, pentru că așa arată o societate în care oamenii vor să rămână și să construiască un viitor mai bun.
Patrick Brăila: Normalitatea în sine e un concept care trebuie reinterpretat. Cine definește normalitatea? De ce? Și ce trebuie făcut ca să aderăm la ea? Poate cuprinde și mulțumi această normalitate toate categoriile de oameni? Sau doar pe cei mai privilegiați, adică pe aceia care au creat-o?
Binele comunității LGBTQIA+ în România ține de binele oricărui alt grup vulnerabil și invers. Nu se poate să le fie bine persoanelor queer atâta timp cât prea mulți copii se duc la culcare flămânzi, când rasismul e la fel de firesc în conștiința colectivă ca starea vremii, când pentru persoanele cu dizabilități să ieși afară din casă e un calvar, când bătrânii sunt torturați în azile private.
Pentru toate astea este responsabilă, în primul rând, clasa politică. Și ar trebui trasă constant la răspundere.
Percepția asupra comunității LGTBQIA+
Miruna Dumitrescu: Percepția asupra comunității, din tot ce vedem și în studii, pare că se îmbunătățește de la an la an, totuși, cred că se aplică și aici replica asta pe care o știu dintr-o reclamă a unui ONG din UK, dacă nu mă înșel,: “we’ve come a long way, but we still have a long way to go.”
Patrick Brăila: Da, au evoluat. De la numărul mare de oameni care vin la Pride, la faptul că există persoane queer din România cu milioane de followeri și până la ideea că eu acum 10 ani nu existam decât în capul meu și în sufletul câtorva prieteni.
Motivul principal e munca activiștilor și organizațiilor queer din țară.
Apoi, vremurile se schimbă, generațiile se schimbă, adolescenții și tinerii de acum au la îndemână resurse și informații, știu mai devreme cum să definească cine sunt, își găsesc comunități și sper că își imaginează un viitor bun, al lor.
Cheia e ca aceste două elemente – activiștii și tinerii să rămână împreună, unii să învețe despre prezent, ceilalți să își cunoască și respecte istoria.
Cum se raportează media din România la comunitatea LGTBQIA+
Miruna Dumitrescu: Raportându-ne la ce se întâmpla până nu demult, aș zice surprinzător de bine. Deschiderea și susținerea există în zilele noastre și ne bucurăm tare mult să vedem și să trăim vremurile astea și cred că asta se vede peste tot, de la emisiuni la seriale și articole in presa. Societatea evoluează cu totul. Asta e una dintre veștile bune.
Diana Dragomir: Nu pot să nu subliniez faptul că în media (fără să generalizez) avem în continuare de-a face cu ceea ce noi numim exoticizarea comunității LGBTQIA+. Pare că orice are legătură cu comunitatea queer este în continuare văzut drept subiect tabu sau subiect scandalos. Mă bucur, în schimb, și să văd totuși o creștere semnificativă de reportaje echilibrate pe tematica LGBTQIA+. Cred că deși este o schimbare destul de lentă, este totuși o schimbare în bine și ținând cont de importanța media, asta înseamnă un pas important spre înțelegerea și respectarea comunității LGBTQIA+ din România.
Patrick Brăila: Mi-aș dori să nu uităm anii 90, când doctorul Ioan Lascăr își construia notorietate, având drept cobai pentru intervenții chirurgicale o fată trans tânără și foarte precară, Sorina, care mai era găsită din când în când, pusă iar în interogatorii tembele la emisiuni de scandal și de care acum nu se mai știe nimic.
Și mi-aș dori să nu uităm de Naomi, batjocorită în emisiuni, hărțuită și tunsă cu forța și apoi adusă iar în emisiuni.
Și de toată campania Coaliției pentru Familie de denigrare a persoanelor gay și trans.
De ceva timp pare că a devenit „cool” să te asociezi cu LGBT-ul, că e la modă. Așa cum pare că, în prezent, există emisiuni în care se pot purta discuții cu empatie și respect.
Dar responsabilitatea rămâne și trecutul nu-l uităm. Și mi-aș dori ca și media din România să răspundă la întrebarea asta.
