[AIdea] Gabriel Branescu: Nu cred în ideea că „AI-ul o să ne ia joburile.” Cred că o să ne ia scuzele. Dacă știi ce vrei, AI-ul nu te înlocuiește. Te amplifică. Dacă nu știi, te lasă gol și expus

Alien Perspective. Redescoperirea unei umanități pierdute. Simularea unei inteligențe primitive. Energia unui început de lume. Tentația comodității. AI-ul e ceva din toate acestea, în opinia lui Gabriel Branescu, Managing partner Eikon7. Dar cu siguranță nu e "doar o unealtă". 

Când vorbim despre AI, vorbim, implicit, despre oameni, oglindiți în propria creație. Felul în care se raportează omenirea la AI, cerințele imposibile și dezamăgirea când nu performează sunt ocazii de a învăța despre propria specie.

"Poate că, așa cum învățăm AI-ul să gândească în termenii noștri, și noi am putea să începem să reînvățăm să gândim ca AI-ul. Cu alte cuvinte, să căutăm structura fără prejudecăți structurale, așa cum făceam în preistorie. Am pierdut partea asta – cea care ne-a făcut oameni. Și cred că e urgent să o redescoperim și să o reintegrăm, ca să ținem pasul cu mașinile", spune Gabriel. 

Care sunt granițele etice în care putem explora relația cu AI, ce se va întâmpla când inteligența artificială va ajunge la adolescență, care este punctul din care nu ne mai putem întoarce, despre toate acestea vorbește Gabriel Branescu în rândurile următoare:

Când ai început să testezi AI

AI-ul generativ a fost o surpriză, nu credeam că este posibil. Am început să testez serios ChatGPT imediat ce a devenit public. Chiar și 8–10 ore pe zi, câteodată. Am început să învăț – și cum să relaționez cu el, care îi sunt limitele, dar și cum funcționează, ce e sub capotă. Mi-am dat seama imediat că e cea mai importantă, posibil ultima mare invenție a omenirii. Îl găsesc în continuare fascinant și misterios, chiar după ce am intrat în detaliile tehnice. În fond, chiar dacă știi că îndrăgostirea poate fi privită ca un dezechilibru hormonal, experiența ei trăită este cu totul altceva.

Cum a evoluat relația ta cu AI-ul

Nu exagerez când spun că AI-ul a devenit un fel de extensie a gândirii mele, mai mult decât un partener de ping-pong intelectual. Am testat toate modelele mari și le prefer pe cele ale OpenAI, pentru felul în care sunt tunate pentru sinergie și faptul că platforma permite interacțiunea personalizată și influențată de istorie – simulează cel mai bine o relație reală, productivă.
Tot nu-l văd ca pe un concurent, nu cred în ideea că „AI-ul o să ne ia joburile.” Cred că o să ne ia scuzele. Pentru lene, pentru superficialitate, pentru lipsa de profunzime. Dacă știi ce vrei, AI-ul nu te înlocuiește. Te amplifică. Dacă nu știi, te lasă gol și expus.

Ce instrumente folosești. Cât de des

Zilnic, cu intensitate. ChatGPT, în special. Pentru brainstorming, dar și pentru structurare. Practic, în toate fazele unui proiect.

Evident că folosesc tot felul de alte AI-uri, mă joc cu ele, compun muzică, generez video, ilustrații, voice-overs, chiar și cod (vibe coding, în Colab, cu modele de pe Hugging Face). Încerc să stau la curent cu frontierele AI, și în aplicații, nu doar teoretic.

Folosești AI și în viața personală?

Pentru absolut orice. De la revistă presei, la căutat filme, seriale, cărți, la diagnostic și recomandări medicale (mai ales pentru câine și pisici), îngrijirea plantelor de interior, rețete culinare, elucidarea semnificației martorilor care se mai aprind în bordul mașinii, arbitrarea disputelor pe diverse teme cu prietenii, ghid pas cu pas pentru situații noi – online și offline, ca enciclopedie, ca specialist, până devine o extensie reflexă.

Îl folosesc pentru tot ce necesită sau merită gândire – acel strop de alien perspective este un ferment incredibil. Creativ, strategic, speculativ. Am discuții cu el despre AI alignment, dar și despre alegerile din România, tarifele lui Trump, Platon, sau teoria relativității. Pe scurt: nu e un tool, e o relație simulată, un joc educativ. Îmi oferă o perspectivă diferită, nu tocmai alien, cum ziceam mai sus, ci… Îl văd mai degrabă ca pe o simulare a unei inteligențe primitive, gândirea sălbatică a lui Lévi-Strauss, o redescoperire a unei umanități pierdute.

Cum folosesc colegii AI

Unii folosesc AI pragmatic, alții cu teamă. Cei mai buni îl explorează, dar nu se lasă seduși. Pentru că AI-ul are o energie a începutului de lume, dar și tentația unei leneveli lucide. Cine e superficial devine și mai superficial. Cine are substanță, devine mai greu de prins din urmă.
Tristul adevăr e însă că majoritatea îl folosesc ca pe un Google mai interactiv, nu ca pe un colaborator real, sau ca pe un amplificator. Frecvența? Variabilă. În unele echipe e deja integrat și folosit zilnic, în altele mai timid.

Guideline-uri la nivel de agenție

Nu oficial. Dar lucrăm la asta. AI-ul a intrat în agenții mai repede decât a putut fi reglementat intern. Avem însă câteva reguli nescrise: nu publici conținut AI fără review uman, nu folosești AI pentru date sensibile, nu te bazezi exclusiv pe AI în procesele decizionale sau creative. Până la urmă, trebuie să știi ce-i ceri, ce nu-i ceri, și mai ales ce nu înțelege AI-ul. Într-un fel, e ca relația cu un coleg foarte capabil, dar lipsit de experiență. Nu-l lași singur la clienți.

Am avut sesiuni interne, prezentări de tool-uri, experiențe și concluzii personale, dezbateri libere. Încă ne calibrăm. Învățăm „on the job”, ceea ce nu e rău, dar duce la rezultate inegale. O să vină momentul unui „AI onboarding” mai clar, cu best practices, toolkits și poate un „AI Champion” în fiecare echipă.

Cum folosiți AI în agenție

Mai ales în fazele de început – explorare, direcții de naming, idei vizuale, idei de promoții, variante de tone of voice, extragere de insights din cercetare, localizare culturală, traduceri, structurarea inițială a sarcinilor sau a prezentărilor, aproape orice.

Pentru unele sarcini, e ca o echipă de juniori entuziaști: îți aruncă 100 de variante într-un minut și, dacă ai instinct și experiență, poți să prinzi una din zbor și s-o cizelezi într-o bijuterie. În astfel de sarcini, e bun la broad strokes și creativitate necontrolată – dar discernământul și rafinamentul încă sunt treaba noastră.

Pentru alte sarcini, este riguros și mai organizat decât mulți dintre noi – aici ne lăsăm ghidați. Deci, depinde.

Designerii folosesc mult Midjourney și, mai nou, ChatGPT 4o (cu DALL·E). Pentru video folosim multe AI-uri, de la Runway, la Akool, Kling AI sau ElevenLabs. Și Suno, pentru muzică.

Beneficii

Acces instant la o minte străină. Nu gândește ca un om contemporan, și asta e bine. Viteză, volum, varietate. AI-ul scurtează ciclul de explorare, îți dă 10 opțiuni acolo unde aveai 2, te ajută să ieși din bias-urile tale cognitive.

Dar beneficiul suprem? E un partener care nu obosește și nu te judecă – îi poți cere orice, oricând, de oricâte ori ai nevoie, fără menajamente și fără teamă de ridicol. Ajungi astfel la soluții la care n-ai fi ajuns niciodată, singur sau în echipă.

Dezavantaje

Superficialitate, uneori. Tentația de a-l lăsa să gândească în locul tău. Creativitatea devine leneșă dacă nu o forțezi. Și apoi, bineînțeles, riscul de omogenizare – dacă toți folosim aceleași modele, diferențierea devine mai greu de susținut.

Poate că e o perspectivă masculină, dar cred că AI trebuie dominat, nu te poți lăsa pe mâna lui, trebuie sa păstrezi inițiativa și controlul. Nu doar în agenție, ci în general, mai ales în cercetarea științifică. Putem fi tentați să acceptăm soluții utile, dar superficiale, pe care nu le integrăm într-o înțelegere mai largă, într-un model îmbunătățit al realității.

E adevărat că poți face reverse engineering, dar AI-ul ar trebui forțat epistemic, obligat să ofere explicații, nu doar soluții magice. Chiar și pentru taskuri de agenție.

Cum a schimbat munca în agenție

Ne-a crescut productivitatea. Periodic apare ceva nou, din partea unora este entuziasm, putem să facem din ce în ce mai multe, mai ales pe partea de video. Alții se obișnuiesc și, din păcate, încep să se blazeze. De vină e și ritmul – e greu să ții pasul, să înveți în permanență.

Dezvoltarea AI-ului 

Totul e mai rapid, mai fluent, mai integrat. Dar adevărata schimbare e în noi. Ne-am obișnuit să cerem lucruri imposibile și să fim dezamăgiți când ni le dă doar pe jumătate. AI-ul s-a dus de la „uau” la „meh” într-un an. Deși e magie pură. Doar că, pentru mulți, când magia devine normă, imaginația se dă bătută.

Tipuri de taskuri pe care performează bine

Explorare. Brainstorming. Documentare (cu grijă la halucinații; verifică cu mai multe AI-uri, de exemplu Perplexity, sau Google). Rewriting. Variante (de headline, de conținut). Interpretarea research-ului si insights (iarăși, grijă la logică). Traducere și localizare culturală. Structură de prezentare. Idei creative.

Dar, la orice, dacă nu știi ce și cum să-i ceri, îți dă exact ce meriți. Adică nimic memorabil – ba chiar, complet greșit.

Probleme frecvente

Minte frumos. Tonul poate fi de înțelept, dar de multe ori e lipsit de idei originale, sau fabulează. Nu are conștiință, nu-i pasă, dar îți poate crea iluzia că o are și te poate face să ai încredere nejustificată.

Cel mai periculos? Când îl crezi. Pentru că el nu crede în nimic. Nu e un om, e un simulator de om. Lumina e aprinsă, dar nu e nimeni acasă. Tu trebuie să conduci, tu ești singurul responsabil.
Pe partea de imagine și video, sunt multe artefacte, trebuie să fii mereu hiper-vigilent, să sesizezi orice e greșit, nenatural. Încă mai trebuie să numeri degetele, dar performanța crește, aproape de la lună la lună.

Cum vezi viitorul

Practic, orice produs de comunicare va fi o coproductie – unele 20% AI și 80% om, altele, fix invers. Probabil că proporția omenească va deveni din ce în ce mai valorizată. Poate că instinctul, intuiția și talentul își vor recăpăta locul, alături de rațiune, care a devenit un fetiș.

Poate că, așa cum învățăm AI-ul să gândească în termenii noștri, și noi am putea să începem să reînvățăm să gândim ca AI-ul – mai intuitiv, prin pattern matching, naiv, nestructurat, fără prejudecăți, în etapa exploratorie.

Cu alte cuvinte, să căutăm structura fără prejudecăți structurale, așa cum făceam în preistorie. Am pierdut partea asta – cea care ne-a făcut oameni. Și cred că e urgent să o redescoperim și să o reintegrăm, ca să ținem pasul cu mașinile.

Granițele etice

Se diluează. Cine mai e autorul? Ce mai e original? Ce înseamnă „adevărat” într-o lume de simulacre? Nu avem un răspuns. Avem doar intuiții. Și instinctul că unele lucruri trebuie să rămână interzise. Nu pentru că nu putem, ci pentru că nu trebuie.

Granița etică este granița controlului. AI-ul trebuie să fie coautor în crearea de sensuri – niciodată autor unic, niciodată lăsat să creeze și să amplifice trenduri, sau să promoveze în masă valori și ideologii, fără supraveghere umană.

Trebuie să-i impunem de pe acum să ceară explicit și obligatoriu îndrumare umană în foarte multe cazuri. Trebuie să impunem interpretabilitatea, inteligibilitatea și estimarea proactivă a riscurilor și incertitudinii, ca standarde minimale.

Sper să putem întârzia superinteligența și să o putem modela în avans, așa cum faci cu un copil care, ajuns la adolescență, îți scapă de sub control – dar, dacă l-ai crescut bine, poți construi încrederea reciprocă, din aproape în aproape. Chiar și așa, vom ajunge cel mai probabil la un Punct de Divergenta (PoD), în care cele mai evoluate AI-uri vor dezvolta obiective proprii, complet desprinse de valorile și agenda omenirii. In cel mai bun caz, din acel punct, ne vor ignora. 

Dacă AI-ul ar fi un coleg

Ar fi colegul care știe tot, dar n-a trăit nimic, care vorbește din cărți.
La evaluare? I-aș scrie: „Talentat, muncitor, dar lipsit de experiență. Încă nu poate lucra nesupravegheat.”