[Stand-up pe bune] Drăcea: Mi se pare că o zi în care nu ai râs e o zi pierdută, la modul cel mai sincer

Starea stand-up-ului de la noi s-a schimbat destul de mult, crede comediantul Drăcea, iar asta o putem vedea și noi cu ochiul liber. Cluburile sunt mai pline, oamenii mai cunoscători și reacțiile mai vii. Și cam la fiecare spectacol, mai nou, sunt câțiva oameni care sunt pentru prima dată la un show de stand-up. Cea mai neașteptată reacție? E atunci când ai o glumă beton și vezi că lumea tace mâlc, spune Drăcea.

"La început când realizezi că toată lumea te place, s-ar putea să te înveți, dar cred ca e bine să știi că nu ești cel mai bun și nu există cel mai bun comediant. Sau chiar dacă există, întotdeauna o să fie oameni care n-o să-l placă și de aici și faptul că umorul este subiectiv. Deci asta e, n-o să poți face întotdeauna pe toată lumea să râdă", povestește Drăcea.

Spune că proiectul lui cel mai de succes e Asociația Ramses, prin care ajută animalele să aibă o viață mai bună, vedeți în sensul ăsta și clipul de la finalul articolului. Culmea, cea mai mișto amintire din turnee, e legată de o pisică, care a intervenit în număr. Amprenta lui este umorul basic, simplu, fără pretenții. Oamenii zic că-i recunosc vocea, fiind printre ăia care vorbesc foarte repede.

Joburi înainte de stand-up

Ca background, eu am terminat Facultatea de Drept și ca joburi, am lucrat la o casă de avocați un an, în anul 3 de facultate când a trebuit să fac și practică, am lucrat pe gratis bineînțeles. Am lucrat și la Orange un an, un an și jumătate, nu mai știu exact și am lucrat și la Club 99, unde am făcut partea de Social Media, un pic de grafică, am stat și pe la sunet, am montat și instalația când se făcea pe TNB. Cel mai mai mișto a fost când lucram la Orange și făceam și stand-up, că mi se păreau că vin bani din mai multe părți.

Când s-a produs declicul

Prin anul 3, eu am făcut primii 2 ani la Facultatea de Stat, și pentru că nu am reușit să trec un examen, a trebuit să mă transfer la Titulescu, la privat. Cumva, am fost dezamăgit, am zis că dacă nu termin facultatea acolo unde-mi place mie, nu are sens. Iar când am făcut practica la casa asta de avocați, mi-am dat seama că nu-mi place deloc, dar am zis s-o termin. În paralel, în anul 3 m-am urcat prima oară la open mic. Am început să merg, să fac de câteva ori, mi-am dat seama că asta-mi place, asta e ce vreau să fac. Cred că declicul s-a produs când lumea din sală a râs la o glumă și am zis că asta e ce-mi trebuie.

Perioada de debut

Nu știu dacă le pot numi neapărat show-uri, pe cele de la debut, au fost foarte mule open mic-uri. Știu că în perioada aia cine câștiga un concurs la Open Mic primea o deschidere la 3 Papi, în Regie, nu știu dacă mai există locul acum. Țin minte că am făcut deschiderea aia, am luat 100 de lei cred la vremea aia, pe care i-am împărțit cu prietenii mei și am luat bere.

Ce s-a schimbat la nivel de cluburi

S-a schimbat foarte mult, în sensul că oamenii sunt mult mai educați în ce privește stand-up-ul, știu ce înseamnă, vin din ce în ce mai mulți oameni, iar noi facem mai mulți bani. Publicul e mai cunoscător. Dar ce mi se pare surprinzător e că tot  timpul sunt oameni în sală care sunt acolo pentru prima oară, cel puțin 2 la fiecare show. Mi se pare mișto că se apucă foarte mulți oameni noi de stand-up și evoluează din ce în ce mai mult.

De unde-ți iei inspirația

Inspirația încerc să mi-o iau din viața personală. Pe net nu mă uit la foarte mult stand-up, prefer mai degrabă să merg la show-uri live cu cineva pe care nu l-am mai văzut sau cu cineva pe care-l apreciez. De citit, nu citesc. Unde vreau să ajung? Pe partea de stand-up îmi place unde sunt acum, vreau să o mențin, am spectacole, oamenii vin, încercăm să scriem material, e posibil să mergem și prin afara țării poate la un moment dat, colegii mei au mers, eu încă nu, pentru că avion. Momentan, proiectul meu de succes este Asociația Ramses și cu ea aș vrea să ajung cât mai departe.

Cum îți testezi materialul

Înainte îl testam pe la open mic, mergeam cu 5/10 minute noi, le testam. Acum, pentru că nu mai merg, le testez în show-uri direct, le bag pe astea noi ca să nu fie show-ul nașpa.

Amprenta ta 

Amprenta mea cred că este basic, așa l-aș numi fără nicio rușine. Este simplu, la îndemână și nu cred că e ceva special. Cumva, oamenii zic că-mi recunosc vocea, poate asta mă ajută și sunt printre ăia care turuie, adică vorbesc foarte repede.

Ritual înainte de a urca pe scenă

Nu am unul, poate doar mai recitesc înainte puțin ce am scris.

Amintiri speciale

Cred că cea mai mișto amintire e din turneul de anul trecut, când aveam o glumă în care spuneam că nu-mi mai plac oamenii, îmi plac animalele, și fix în momentul ăla de sub cortină a ieșit o pisică. A fost ceva extraordinar, mi-a plăcut foarte mult.

Reacții din partea publicului

Cred că cea mai neașteptată reacție e atunci când ai o glumă tare, care știi că rupe sala de obicei, și lucrul ăla nu se întâmplă. Nu prinde tot timpul, aia e cea mai neașteptată reacție. Când am parte de tough crowd am câteva minute când încerc să-i ridic, dar oamenii din sală dacă nu au chef și văd că nu a mers nici la ceilalți colegi, îmi fac show-ul, mă simt bine, dar nu trag de ei. Nu o să spun că e vina lor, eu mă bucur și cam aia e.

Specificul umorului românesc

Aș zice unicitate. Mi se pare foarte mișto că comedianții mai mari sunt unici, dar au chestii în care ne regăsim cu toții și asta mi se pare mișto, e paradoxal.

Cum râd românii pe regiuni

Mie îmi place mult când mergem în Mehedinți, Oltenia, zona aia, de unde sunt și eu. Dar în turneul ăsta ne-a rupt Brașovul. Am avut cinci cluburi pline și asta e extraordinar. Românii râd la orice le spui tu, atât timp cât se regăsesc în situația respectivă.

Ce te face pe tine să râzi

Cum zic și colegii mei eu râd la orice, sunt genul care-și mai aduce aminte de ceva și începe să râdă, trăiesc destul de fericit pe partea asta. Mi se pare că o zi în care nu ai râs e o zi pierdută, la modul cel mai sincer.

Granițe în umor

Nu știu exact. Poți să zici că umorul a mai evoluat puțin. Sunt deja multe materiale pe net și toți cei care vor să se apuce, ar trebui să se și uite înainte pe net, să nu vină cu glume care s-au mai făcut acum 10 ani sau ceva.

Cel mai bun banc pe care l-ai auzit recent

Cel mai bun banc pe care l-am auzit recent nu poate fi zis. Dar vi-l zic oricum. Se întâlnesc 2 bărbați și unul era supărat mort. Celălalt îl întreabă - Ce ai pățit, mă? - Mamă, am comis-o rău de tot. Eram prin parc aseară cu nevastă-mea și copilul, am văzut o doamnă cu baloane și i-am zis, Ce balcoane frumoase aveți!.

La care celălalt zice, Aa, asta nu e nimic. Eu voiam să-i zic o dată neveste-mii, Dă și mie telecomanda și din greșeală i-am zis, Mi-ai distrus tinerețea, tu-ți …. mătii.

Statusul stand-up-ului

E o stare bună în general. Lucrurile bune simt că evoluează, se face din ce în ce mai mult stand-up. Sunt din ce în ce mai multe baruri care vor să facă stand-up la ei în locație. Asta-mi place foarte mult, că oamenii vin să vadă și alte materiale decât cele de pe youtube. Poate ar trebui să facem un sindicat, să existe o ordine atunci când urcăm pe scenă, se mai întâmplă ca unii să vrea să urce mai repede, că vor să plece mai devreme sau că au show-uri. Asta mă enervează, așteptarea aia, în rest nimic.

Încrâncenarea și comedia

Depinde de fiecare, eu nu am avut niciodată take-uri misogine, rasiste, stand-up-ul meu nu deranjează în general. Maxim dacă m-am dus într-un subiect un pic sensibil, dar am zis că e o glumiță nevinovată. În continuare oamenii fac umor în care sunt agresivi în take-uri, până la urmă depinde de felul în care o zici și de felul în care ești tu ca om. Ce uită oamenii e că stand-up-ul e un loc în care ai libertate, până la urmă de aia am avut revoluția aia, să poată spune oamenii orice. Acum, nici să nu profite comedianții și să spună numai mizerii, pentru că nu are sens. Sunt unii care zic chestii nasoale doar ca să supere, dar la fel, unii care nu ar vrea niciodată să supere o comunitate anume.

Rolul umorului

Până la urmă, rolul umorului e basic, ăsta simplu. În viață se întâmplă multe chestii nasoale, măcar să o tratăm cu umor, altfel am fi toți la nebuni.

Cea mai serioasă lecție a comediei

Am învățat că n-ai cum să faci pe toată lumea să te placă. Și asta cred că e și o lecție de viață. Pentru că la început când realizezi că toată lumea te place, s-ar putea să te înveți, dar cred ca e bine să știi că nu ești cel mai bun și nu există cel mai bun comediant. Sau chiar dacă există, întotdeauna o să fie oameni care n-o să-l placă și de aici și faptul că umorul este subiectiv. Deci asta e, n-o să poți face întotdeauna pe toată lumea să râdă.

Pe unde te vedem?

În perioada asta am pus un pic stop la stand-up. Un pic pe la festivaluri, am pus niște chestii pe youtube. Mă gândesc să mai păcălesc niște piese. Dar cel mai des o să mă ocup de asociația Ramses, pe care vă rog eu să mi-o băgați în articol, pentru că vreau să o promovez. Prin ea am strâns deja vreo 30 de mii de euro, în 3 luni de la înființare, ajutăm toate adăposturile din România, pentru animale și cheltuieli veterinare individuale, lucrăm deja cu câteva cabinete din București și din țară. Dacă găsesc oamenii animale, noi încercă să le postăm și ajutăm să se dea. Am fost și la târguri, am făcut workshop-uri și am avut show-uri caritabile despre asta, am făcut și tricouri. Găsiți clipul pe canalul meu de youtube care se numește Trebuie să vă spun ceva…