[PR Playbook] Ioana Mănoiu: Nu mai știi unde începe și unde se termină PR-ul. După ani de zile de ultra-specializare, am redevenit generaliști, suntem și preoti și doctori și psihologi

PR-ul e în tranziție: între AI și umanitate, între awareness și sens, crede Ioana Mănoiu, General Manager GMP & U. În mijlocul schimbărilor rapide și al transformărilor masive de paradigmă, al crizelor globale și al presiunii sociale, al algoritmilor care dictează mersul lucrurilor, unitatea de măsură este caracterul. PR-ul nu mai merge „unde e publicul”, ci unde se construiește încrederea. 

"În 2025, „zgomotul” e mai dens ca niciodată – și nu doar cantitativ, ci și algoritmic, emoțional și ideologic. Curajul sparge algoritmul. Nu e suficient să fii corect – îți trebuie disponibilitatea de a experimenta acolo unde ceilalți joacă safe", spune Ioana.

Povestim cu Ioana Mănoiu în continuare despre crizele și învățăturile ultimilor ani, factorii care influențează domeniul relațiilor publice și zgomotul comunicării din 2025. 

Ce provocări au adus ultimii ani în domeniul relațiilor publice

Provocări au fost multe, trăim niște ani în care, nu de puține ori, ne-am simțit ca într-un roller coaster.

Avem pe de o parte zona de work, în care ne punem problema cum atragem atenția consumatorilor, în contextul unui volum atât de mare de informații la care ei sunt expuși și cum faci asta încercând să superi cât mai puțini oameni.  

Avem problemele grave de pe agenda publică, de la războaie, alegeri, scumpiri, de care trebuie să ținem cont, fiindcă în anumite momente pot duce în derizoriu comunicările de brand.

Și avem provocările legate de managementul agenției, cu tot ce implică asta. Venim după niște ani în care modul de lucru s-a schimbat, au intrat noi generații în câmpul muncii, așteptările colegilor s-au schimbat.  Este nevoie de un alt tip de management.

Factorii care influențează domeniul în această perioadă

În primul rând, tot ce se întâmplă pe agenda publică ne afectează direct, pentru că noi suntem în conexiune strânsă cu clienții noștri. Este evident că atunci când situația politică este incertă, companiile devin precaute.

Filozofia noastră de adaptare este una simplă: we take it as it is și luăm decizii pe noua situație. Eu sunt pragmatică și încerc să le transmit și colegilor mei asta, să nu visăm la vremuri mai bune sau să avem nostalgia legată de cum a fost odată. Sau să sperăm că vine vara și va fi mai liniște. Nu va fi mai liniște. Trăim vremuri tulburate, clienții noștri sunt sub presiune și noi suntem sub presiune. Hai să vedem cum gestionăm această presiune, să facem și performanță, să avem și viață.

Cum s-a schimbat percepția asupra industriei 

Lucrurile s-au diluat, nu mai știi unde începe și unde se termină PR-ul. După ani de zile de ultra-specializare, am redevenit generaliști, suntem și preoți și doctori și psihologi. Suntem toți experți în comunicare, acoperim toate zonele. Ne întâlnim în pitch-uri cu agenții de toate felurile, de la PR, advertising, digital și social media. Deci ne-am extins teritoriul, ceea ce este exciting. Doar că au fost și momente în care ni s-a părut că ne-am diluat expertiza. Acum suntem în mijlocul unei alte mari schimbări, integrarea AI-ului, care ne va repoziționa din nou job-ul. Cu siguranță nu ne plictisim.

Învățăturile din ultimii ani

Că am experimentat multe lucruri și ne-am extins în diferite zone, dar coloana vertebrală a rămas. Există în continuare o zonă puternică de reputation management și media relations, comunicatul de presă nu a murit, încă organizăm conferințe de presă, deci cumva, baza a rămas. Companiile ne cer aceste lucruri în continuare și au KPIs în zona asta.

Tipuri de crize de imagine 

Au fost atât de multe crize globale încât nu a mai fost loc pentru crizele de brand. Am avut crize mai degrabă minore, care s-au închis repede, companiile au învățat să-și asume, au ieșit cu o declarație corectă și autentică și consumatorii au fost multumiți. Crizele s-au închis în câteva ore, puține s-au extins la câteva zile.

Astăzi, o criză nu se gestionează cu control, ci cu caracter.
Brandurile care demonstrează integritate și umanitate pot ieși chiar mai puternice. Cele care fug de responsabilitate, pierd pe termen lung – și încrederea e greu de reconstruit în era digitală.

AȘA DA

1. Viteza + asumarea

Brandurile care răspund rapid și își asumă responsabilitatea (nu dau vina pe „context” sau „percepție”) sunt cele care câștigă respect chiar și în criză.

2. Lideri vizibili și umani

Publicul vrea să vadă cine vorbește – nu un comunicat steril. Când CEO-ul sau fondatorul apare personal, vorbește clar și empatic, schimbă dinamica complet.

3. Transparență totală + follow-up

Nu mai merge cu jumătăți de adevăr. Brandurile care publică pașii concreți pe care îi urmează, actualizează publicul și arată impactul sunt cele care câștigă.

❌ AȘA NU

1. Negarea sau tăcerea

Lipsa de reacție e percepută ca vinovăție. Orice „nu comentăm” e un glonț tras în picior.

2. Comunicare defensivă, robotizată

Formule de genul „regretăm dacă cineva s-a simțit ofensat” inflamează criza. Nu empatizează, nu asumă, nu repară.

3. Victimizarea brandului

Când compania se pune în postura de „noi suntem atacați pe nedrept” fără introspecție reală, publicul se revoltă. E o formă de lipsă de empatie față de cei afectați.

Trenduri

PR-ul e în tranziție: între AI și umanitate, între awareness și sens. Brandurile care vor câștiga sunt cele care aleg să fie curajoase, transparente și relevante – nu doar vizibile.

Cod etic personal 

1. Autenticitate și sinceritate. Eu încerc să fiu true to myself și să nu încerc să par altceva. Așa construiesc și relațiile cu colegii și cu clienții. No bullshit. Le spun sincer cum stă situația, îmi asum atunci când greșim, discutăm transparent.
2. Nu suntem genul de agenție care ia brieful, îți pune soluția pe masă și după aia luptă să te convingă să o cumperi. Cred că totul este subiectiv în meseria noastră și că cea mai bună soluție vine din lucrul în echipă. Oamenii noștri fac work from client destul de mult, organizăm workshop-uri de co-creation, clienții au de multe ori informații pe care noi nu le avem și trebuie să îi ascultăm.
3. Fun @ Work. Lucrăm în comunicare, nu facem operații pe creier, trebuie să ne simțim bine împreună, să râdem, să facem mișto-uri, să fim prieteni. Mereu a fost un spirit indie la noi în agenție, care s-a păstrat în toți acești ani.

Sunt oamenii mai sensibili la „ce ar trebui” și „ce nu ar trebui”?

Oamenii au devenit foarte sensibili și intransigenți. În ultiimii ani am văzut des situații de tipul: nu vezi bârna din ochiul tău, dar vezi paiul din ochiul celuilalt. Consumatorii aplică brandurilor niște standarde mult mai ridicate decât își aplică lor înșiși. Vor să salveze lumea, dar nu cu mâna lor. Sunt foarte multe zone care au devenit „inacceptabile” și în comunicare este foarte ușor să calci fără să-ți dai seama pe o bombă care să-ți explodeze direct în față. Și atunci, tendința este să joci safe, să nu-ți declanșezi singur o criză. Deși ultimii ani ne-au arătat că în social media crizele sunt ca ploile de vară, pot fi dese, intense, dar să dureze puțin.

Cum îți faci loc prin "zgomot" în 2025

În 2025, „zgomotul” e mai dens ca niciodată – și nu doar cantitativ, ci și algoritmic, emoțional și ideologic.

Curajul sparge algoritmul. Nu e suficient să fii corect – îți trebuie disponibilitatea de a experimenta acolo unde ceilalți joacă safe.

Zgomotul îl fac toți – dar liniștea aceea care rămâne după o idee curajoasă nu poate fi ignorată.

Ce cuvânt nu mai suporți în PR? :)

Responsabilitate socială. A fost golit de sens și pus pe ambalajele oricărei campanii care plantează doi copaci sau donează 1% și bifează checkbox-ul „CSR”. Dar de multe ori nu schimbă nimic real în comunitate sau în cultura internă a companiei.

În același timp, a fost folosit și de consumatori ca o armă împotriva companiilor. Responsabilitatea ta este să salvezi lumea, eventual și să să mă salvezi pe mine de mine însămi.

Canalele media propice 

În 2025, canalele media cele mai propice pentru PR nu mai sunt doar despre „unde e publicul”, ci unde se construiește încrederea. Nu degeaba după ani de zile petrecute în social media, ne-am întors la presa tradițională.

Pentru că în era dezinformării, validarea din surse independente contează mai mult ca oricând.

“There is no such thing as bad publicity”. Adevărat sau fals

În 2025, „There is no such thing as bad publicity” este mai fals ca oricând. În epoca pre-social media, era o formulă cinică, dar funcțională: orice apariție în presă însemna awareness, iar awareness-ul însemna putere. Multe vedete au folosit scandalul ca strategie de branding.

O greșeală, o aroganță, o decizie lipsită de empatie pot distruge astăzi branduri peste noapte.

Bad publicity is still publicity – doar dacă ai un brand construit să supraviețuiască scandalului. Pentru restul e autodistrugere.