![[Noua lume nouă] Alina Galeriu-Olteanu: Sunt două cuvinte care mă irită în industria noastră, buzz și content](https://media.iqads.ro/2026/03/alina-galeriu-2025-copyright-foto-akia-enzeru-cover-850.jpg?v=202603131159)
Zgomotul e noua realitate, nu ne mai putem opune și nici nu avem unde să ne ascundem din calea lui. Ce putem, face, în schimb, e să antrenăm arta echilibrului, crede Alina Galeriu-Olteanu, Owner Galeriu & Partners PR. Adaptarea constă în această balanță fragilă, între a îmbrățișa noul și a nu-ți pierde busola în tăvălugul schimbărilor și a alergăturii generale.
"Totul se întâmplă prea repede ca să mai decantăm gândurile înainte de a le rosti, prea repede ca să mai rumegăm mesajele atunci când le recepționăm, prea repede ca să mai asimilăm și înțelegem acel conținut", spune Alina.
Despre viteză și ritm sănătos, AI, trenduri, Buzz, content și lucrurile care se schimbă prea repede, povestește Alina mai jos:
Ce te încântă, ce te sperie
Este tot mai greu să te faci auzit când trebuie să acoperi zumzăitul de fundal, bruiajul omniprezent în care trăim, ceea ce mă și sperie, mă și încântă, pentru că este în aceeași măsură o problemă și o oportunitate. Suntem asaltați de informații, toată lumea comunică, toată lumea face conținut, toată lumea crede că se și pricepe la comunicare și marketing. Descurajant? Poate părea la prima vedere. Dar, de fapt, e doar o provocare în plus și o poți depăși dacă îți vezi de drumul tău, cu consecvență și cu efortul de a fi prezent constant, râmând în același timp aliniat la valorile și esența brandului tău.
Cred că ține foarte mult de măiestria cu care reușești să menții un echilibru, să nu alergi după toate trendurile, căci riști să te risipești, să nu rămâi nici încremenit în ceea ce era familiar și e în zona de confort, dar riscă să fie plictisitor pentru audiență, să nu cazi în capcana de a țipa și tu mai tare, ca să acoperi zgomotul, fără să te gândești înainte ce ai de transmis. Zgomotul este o constantă a vieții noastre hiperconectate și digitalizate, nu trebuie să îți propui să îl acoperi, ci să te concentrezi pe a-ți găsi o voce atât de specifică, încât devine inconfudabilă.
Schimbările din jur
De vreo 5 ani ne tot recalibrăm dat fiind că se întâmplă schimbări ce perturbă echilibrul social: pandemie, războaie, instabilitate cât cuprinde. Dar PR-ul este un domeniu care știe să se adapteze, deci reușește, iată, să reziste în ciuda acestor dificultăți.
Date fiind toate aceste subiecte mult mai grele și serioase pe agenda publică, provocarea este să rămâi relevant, într-un mod autentic și aliniat cu valorile brandului tău.
Adaptarea. Kit de supraviețuire
Încerc să țin pasul cu acest ritm alert al schimbării. Încerc să rămân open-minded și să am deschiderea de a primi și integra noul în viața mea și în procesele agenției. Pe de altă parte, încerc și să nu-mi pierd busola, să nu abdic de la principiile și valorile mele doar de dragul trendului.
De ce e nevoie în lumea nouă a comunicării
Cred că este nevoie de mai multă fluiditate și de o abordare helicopter view. Nu prea mai merge să zici ”asta nu e bucățica mea, nu mă bag”. Pentru că totul este interconectat. Clientul vrea să fii hands-on și fully into it, să simtă că îi înțelegi business-ul și că vii cu soluții, nu doar că încerci să bifezi niște task-uri care să-ți justifice fee-ul.
Moșteniri la care ai renunța
Aș desemna aici ca cele mai mâncătoare de tim și energie ofertarea și acțiunile de follow-up pentru a încerca să se aprobe proiectul. Mai ales în cazul proiectelor punctuale, de multe ori clienții tind să testeze puțin terenul fără să fie convinși că vor face proiectul sau fără să își asume de fapt alocarea resurselor pentru proiect. Cumva în percepția lor doar pun o întrebare. Doar că dacă pentru a le răspunde la întrebare, agenția face research, creionează un plan și vine chiar și cu direcții creative, acel răspuns înseamnă un workload pe care dacă nu se concretizează proiectul, agenția îl trece la pierderi. Cumva se întâmplă tot mai des și devine din ce în cem ai frustrant. Iar obiceiul derivă din preconcepția că agenția trebuie să convingă, să încânte și să fascineze clientul pentru a primi proiectul. Este cumva implicit acest raționament, dar nu face dreptate eforturilor consultanților în comunicare. Dacă ar fi să comparăm cu alte meserii unde se oferă consultanță, opinia publică le onorează din start, nu le dă un examen înainte. De exemplu: medic, avocat… onorariul este per timp alocat, nu per cum, când și dacă vom valoriza ideile prezentate.
Relația cu clienții
Au rămas câteva provocări vechi, cum ar fi așteptarea ca eforturile de comunicare să aducă vânzări instant, practic minimizarea rezultatelor de awareness dacă nu sunt dublate de rezultate de sales și în general, lipsa de răbdare pentru a lăsa ideile și acțiunile ”să rodească”. La acestea se adaugă provocări noi: bugete redimensionate pe fondul climatului socio-politic instabil, presiunea de a livra mai mult, mai repede, mai ieftin. Per total, fie din lipsă de răbdare, fie din motive obiective ce țin de cashflow redus, consecvența clienților în proiecte de durată pare să se diminueze constant, ceea ce nu ajută construcția de brand pe termen lung, desigur. Și este frustrant pentru consultantul extern / agenția care nu apucă să demonstreze cu adevărat ce poate livra. Dar este o realitate tot mai răspândită.
AI: limite
Eu nu sunt de fel un early adopter, n-am fost nici cu AI-ul. Sunt sceptică la început, nu iau primul tren spre un nou trend, observ, analizez și apoi testez. În plus, rezistența mea la schimbare în ceea ce privește AI-ul se leagă și de un disconfort emoțional de a accepta că unele dintre abilitățile mele pot deveni irelevante în noul context. Însă, după ce am făcut pace cu această posibilitate incomodă, am testat și eu ce poate AI-ul. Practic, am schimbat paradigma dintre aceea de a mă poziționa în competiție cu AI-ul, la cea în care îl cooptez în echipă să vedem cum mă poate ajuta să eficientizez procesele. Am descoperit astfel că poate fi un researcher foarte bun și metodic, că primește feedback-ul în mod constructiv și poate implementa ajustările rapid.
Uneori poate fi proactiv și încearcă să overdeliver, dar de multe ori în acele momente mă găsesc în ipostaza de a-i spune – ”nu te mai complica, execută doar ce am spus aici”. Tot la limitări aș include această necesitate de a trasa sarcini foarte precise, indicații cât mai detaliate tocmai ca să nu îl pierzi pe drum în noianul de rute alternative pe care le întrevede și care îl pot deturna.
Ca o concluzie, da este un instrument util în a eficientiza procese laborioase de documentare, poate ajuta la sistematizarea unui volum mare de informații, este un bun și rapid traducător, poate veni chiar și cu input creativ, deși de multe ori sunt platitudini soluțiile lui creative, pot fi un punct de pornire de la care să adaptezi tu și să îmbogățești, astfel că poți ajunge mai rapid la un rezultat satisfăcător.
Trenduri suprasaturate
Sunt două cuvinte care mă irită în industria noastră: buzz și content. Dorința de ”a face buzz” cu orice preț și de multe ori fără sens, fără o strategie clară, fără un obiectiv, doar vorbitul de dragul vorbitului în speranța de a aduna un public de gură-cască. Cam în același registru și ideea de ”a face content”, content for the sake of content, fără strategie, fără direcție. Toată lumea face content: îl varsă nefiltrat online. În același timp, toată lumea consumă content: îl mănâncă pe nemestecate. Totul se întâmplă prea repede ca să mai decantăm gândurile înainte de a le rosti, prea repede ca să mai rumegăm mesajele atunci când le recepționăm, prea repede ca să mai asimilăm și înțelegem acel conținut.
Ce nu se schimbă
Nevoia consumatorilor de a se conecta în mod autentic cu povești credibile, indiferent cum și pe ce canal. De aceea, eu mizez mereu pe cele canale care permit o conexiune autentică și durabilă cu audiența. Degeaba este canalul popular dacă nu reușim să construim relații, ci doar să bifăm interacțiuni efemere. Și tocmai de aceea strategia de alegere a canalului nu poate să fie separată de cea de cristalizare a mesajului, a obiectivului campaniei. Și poate să varieze foarte mult de la caz la caz, de la brand la brand sau de la un obiectiv sau altul de comunicare. Nu există o rețetă sigură, perfectă și universal valabilă, ci un mix de canale pe care să le dozezi cu discernământ și cât mai ancorat în context cu putință.
Ce speri pentru industrie
Sper că va demonstra că are resurse de reinventare inepuizabile. Optimism? În cantități moderate! ... Dar legat întotdeauna de fascinația oamenilor pentru povești autentice, care emoționează. Cred că asta nu se va schimba niciodată. Indiferent de format, interfață sau trenduri.
