![[În numele publicului] Ema Prisca: Nu plătim taxele la stat, epilăm Carpații de păduri, dăm copiilor sa bea tone de zahăr, poluăm două județe și ascundem toate astea după un progrămel social de 30.000 de euro](https://media.iqads.ro/2018/03/ema-prisca-cover-850.jpg?v=201807201025)
Treaba companiilor e să facă profit. Dar asta sună prea rece, așa că brandurile îndulcesc retorica prin cuvinte ca „purpose”, „meaning”, „contribute”, „foster”, „society”, spune Ema Prisca. Cuvintele astea, ca și CSR-ul, sunt de cele mai multe ori decorative. De unde și titlul de mai sus.
Responsabilitate brandurilor se limitează la a oferi servicii și produse legale și la a nu minți consumatorii. A avea așteptări etice de la branduri e naiv. E si confuzant. Ontologic, ele sunt ca să facă profit, nu un cadru moral.
Cel mai bun CSR pe care îl pot face companiile, crede Ema Prisca, este să ofere cel mai bun produs sau serviciu în categoria lor. Așa cum meseria ei de om de creație în publicitate nu e de a educa, a face artă sau a schimba lumea, ci a ajuta la vânzarea unor branduri, creând oamenilor chef de cumpărat.
Depinde de ce făceai în publicitate. Pentru oamenii de la creație era ceva mișto, aveai în fiecare zi un puzzle de rezolvat, utilizai mijloace artistice, aveai acces la noi tehnologii, la cunoștinte, dacă erai într-o agenție de rețea activă, și erai okei plătit. Pentru patronii de agenții a fost și rămâne o chestiune de parale (citiți cartea lui Petre Barbu să vedeți ce spun despre începuturi liderii industriei, unele declarații te duc cu gândul la Codul Penal).
