Wrigley's last breath.

O noapte intunecata, brodata parca in satin murdar de corbul lui Poe si calaretul lui Burton. O musca lihnita, o pana de curent, un clopotel stins si o usa trantita in magazinul tanarului comerciant de nimicuri. O doamna cu o coasa pluteste inspre tejgheaua unde o tampla se lasa umezita. Un colaps respirator, un pistol, o guma de mestecat si o drujba mica. De asta imi place publicitatea. Ca e transgresiva.

Serviti, va rog, o guma de mestecat si s-o poftim pe doamna in negru sa se aseze aici, in capul mesei, sa ne spuna daca exista publicitate si dupa moarte. Pentru ca - de la TV am aflat - moarte avem in publicitate. Dupa Frankenstein & Wgly, alien versus Wripley si karateka versus Wry Gli, a venit randul mortii sa intre cu capul plecat in palmaresul terifiantului Wwrrigli. Si asta pentru ca, in publicitate - in caz ca nu stiati - cine plateste spotul, de regula, castiga. De data aceasta ridica manusa Wrigley's Airwaves, in timp ce toate cosmarurile noastre arunca epuizate pe ring prosopul. Un set de reclame absolut amuzante, care ne invata ca orice suflare, fie ea si ultima, trebuie sa fie proaspata si tonifianta.

Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Companii

Sectiune



Related