[Parenting creativ] Claudia Archip: Sunt constienta de faptul ca nu pot fi parintele perfect – imi doresc insa sa invat din greseli, si imi propun constant sa fiu prezenta, echilibrata si deschisa comunicarii cu fiica mea

În România, întâlnim des printre părinți complexul atotcunoscatorului neinformat, ca și în politică, de altfel, spune Claudia Archip, Managing Partner Cognition. Dacă adăugăm inflația de sfaturi care te urmărește în orice colț de internet și "gura lumii", putem contura un context destul de complicat de navigat pentru părinți. 

"Este clar ca, in lipsa unei reglemantari clare a continutului legat de cresterea copiilor, puericultura si pediatrie, ar fi indicat sa ne autoimpunem cu totii un filtru mai constient al informatiei la care ne expunem", spune Claudia. 

Cum faci față tentației de a încerca să te încadrezi în conturul părintelui ideal? Despre asta povestește Claudia Archip în rândurile de mai jos, dar și despre rolul de părinte și noile perspective care se deschid cu această etapă. 

Cum ați luat decizia de a deveni părinți

Cu spirit de aventura, entuziasm si o oarecare doza de risc asumat, deoarece abia depaseam criza financiara din 2008. Pur si simplu, simteam ca este momentul potrivit sa ni se alature un nou partener de joaca. In plus, nu voiam sa fim “parinti (prea) batrani”.

Cum priveai părinții din jur, înainte de a deveni părinte

Pana la momentul respectiv, nu prea observam parintii din jur, noi fiind printre primii din cercul nostru de prieteni apropiati - asa ca pareri clare nici nu aveam despre ce ar presupune acest nou statut. Odata ajunsi acolo insa, imi amintesc clar ce nu mi-a placut. Pe scurt, complexul atotcunoscatorului neinformat – ca in politica. Pe de o parte, discutiile teribil de repetitiv-plictisitoare si mini-dramele de la locul de joaca – de parca intregul univers al femeilor se comprima strict in jurul micutului (devenit de-acum un adevarat paradox existential), dand senzatia ca abordarea oricarui altfel de subiect mai ca e o blasfemie. Un topic de altfel trist, care reflecta o paradigma sociala a mamei care, desi depasita, dispare greu – dar si o lipsa a educatiei neonatale de baza, care ar trebui sa fie acordata gratuit tuturor parintilor, din maternitate.

Si apoi, “gura lumii”: cand facem fratiorul, de ce nu merge/mananca/doarme, nu asa se tine/hraneste/infasa copilul, etc. Acum imi vine sa rad, insa atunci, cand fetita a implinit 2 luni, ne-am facut bagajul si am plecat sa cutreieram doar noi 3 lumea, pe tot parcursul concediului de maternitate – si tare bine ne-a facut.

Adaptarea

Nu m-am gandit ca as putea deveni “o alta eu” odata intrata in rolul de parinte, ci ca va fi un parcurs natural, plin de surprize, amuzant – si asa a fost. De fel, sunt o persoana responsabila, dar imi sta in fire sa ma bucur copilareste de lucrurile mici, asa ca am profitat de ocazie si am copilarit din nou, cu cea mica.

Am implicat bunicii doar in activitati recreative - nu si in educatia copilului, am redus sau blocat bombardamentul informatic din jur si mi-am ascultat cat mai mult instinctul, raportandu-ma insa si la reperele de psiho-pedagogie studiate in facultate.

Dileme, provocări

Adevaratele provocari au inceput abia recent, odata cu intrarea fiicei in adolescenta – “anii imposibili”, cum ii numea Jung. M-am confruntat si eu cu stupefactia intrebarii “cine esti tu si unde a disparut copilul meu?” si retraiesc frecvent intensitatea emotiilor acestei varste, alaturi de ea. Le navigam impreuna cu stangacii si hopuri, insa stim amandoua ca esential este sa ramanem aproape. This too shall pass :).

Pana acum 3 ani, eram nedezlipite

... acum, cu greu o mai prind la un decaf :)

Iar ca suport, m-am indreptat tot spre psihologie – cred ca opera lui Erikson este cea mai buna lucrare de parenting scrisa, desi dateaza din anii ’50-’80. Pentru ca nu exista retete si solutii universal valabile, in pofida multitudinii de guru cu pareri contradictorii aparuti. Insa exista factori, procese cognitive si stadii de dezvoltare specifice fiecarie varste, pe care, daca le intelegem, le putem adapta si aplica apoi adecvat situatiilor proprii.

Cum s-a schimbat perspectiva asupra vieții

M-a facut sa realizez cat de mare nevoie avem de campanii de informare reale, cu sens si cap, facute pentru a adresa atat de multele variabile si paliere unde educatia este extrem de precara. Mi-as dori sa pot face mai mult decat acum, mi-ar placea sa existe mai multe campanii de CSR care sa ne vina in ajutor.

Compromisuri

Paradoxal, nu am simtit ca am facut mari compromisuri ca mama a fiicei mele – ci, mai degraba, am resimtit profund acest fapt cand am fost pusa in ipostaza de a deveni parinte pentru... parintii mei. Este o chestiune la care nu ne gandim ca ni se poate intampla in mod normal, insa, uneori, se intampla asa, si este dificil. Pentru ca, in spirit balcanic, proverbialul “pahar cu apa” necesar la batranete poate deveni un ocean de responsabilititati, in lipsa unei educatii timpurii in dezvoltarea unui plan de trai pentru seniori, independent de copii (asa cum exista in state mai vestice) dar si a unui sistem de suport geriatric adecvat.

Inflatia sfaturilor de parenting

Din pacate, asa este, iar libertatea de exprimare care a luat atat de mult avant in special in social media implica si o multitudine de sfaturi neavizate care au tot mai des consecinte grave pentru sanatatea copiilor – dar si a parintilor. Este clar ca, in lipsa unei reglemantari clare a continutului legat de cresterea copiilor, puericultura si pediatrie, ar fi indicat sa ne autoimpunem cu totii un filtru mai constient al informatiei la care ne expunem.

Personal, nu ma afecteaza, deoarece ma raportez la ele doar din perspectiva de research necesara jobului meu: pentru a identifica tendinte, focare de interes, evolutii ideologice sau tipologii de target. Iar aici, aportul instrumentelor AI pe care le folosim este unul de mare ajutor.

Presiunea de a fi parintele perfect

Sunt constienta de faptul ca nu pot fi parintele perfect – imi doresc insa sa invat din greseli, si imi propun constant sa fiu (mai) prezenta, echilibrata si deschisa comunicarii cu fiica mea, in termenii sai, nu ai mei.  Este o provocare, deoarece tot eu (ca, probabil, mai toate mamele) sunt responsabila de impunerea limitelor, iar asta duce de obicei la o eticheta de “bad cop” deloc usor de gestionat. Insa continui sa ma raportez strict la propriile standarde (si la cele ale copilului meu), nu la cele impuse de societate.

Ecranele

Am fost de foarte devreme constienti de faptul ca noi, parintii, suntem responsabili de oferirea unui model sanatos si de a-i cultiva fiicei noastre bucuria activitatilor “real live”. Spre oroarea vecinilor, am reinstaurat, pe cand era mica, iesitul in fata blocului si jocurile copilariei noastre, cooptand treptat tot mai multi pusti din zona. Apoi drumetiile, explorarile, mersul cu bicicleta si badminton-ul au devenit o rutina a familiei dar si sarcina parintelui mai liber. Astfel, desi atractia fata de ecrane ramane o constanta, copilul prefera oricand alternativa “live” a distractiei cu prietenii.

Cum vezi tu generația lor (Gen Alpha)

Interesant, tocmai am finalizat un studiu Cognition despre Gen Alpha care contine cateva insight-uri foarte faine pentru advertiseri! Este realizat folosind unul din instrumentele de research pe care il detinem in agentie (GWI), bazat pe peste 20.000 de sondaje cu tineri între 8 și 15 ani.

Asa ca voi lista aici pe scurt principalele caracteristici ale acestei generatii foarte promitatoare, din punctul meu de vedere – looks like they’re the new Millennials:

1. IRL (In Real Life) este, intr-adevar, in tendinte: redescoperirea activitatilor offline si a distractiei in lumea reala - o veste excelenta si o oportunitate pentru branduri de a crea experiente autentice care transcend ecranul;
2. Gestionarea stress-ului: in mod natural, copiii nostri tind sa se distanteze de stirile coplesitoare si de cauzele extreme (radical vs 2021), indicand nevoia de echilibru si de un mediu mai putin agitat – aviz advertiserilor polarizanti sau boombastici;
3. Scroll-eaza mai mult si posteaza mai putin: comportamentul lor se indreapta deci spre un consum pasiv, ceea ce ne cere sa regandim strategiile de engagement;
4. Micii cumparatori au opinii puternice: copiii de 8-11 ani influenteaza sau chiar iau decizii finale in achizitiile gospodariei. Puterea lor de spending online este in crestere, transformandu-i in actori importanti pe piata de consum;
5. Interes crescut pentru frumusete si moda, pe langa tehnologie, inclusiv in randul baietilor – un fapt care deschide noi oportunitati, dar si responsabilitati pentru branduri si influenceri de a promova mesaje pozitive si incluzive.