![[PR Playbook] Ana Jităriță: Gândim, muncim, trăim într-un an în care comunicarea și, de ce nu, tăcerea brandurilor, sunt influențate de tot: de la climatul politic internațional la ura omului obișnuit de pe rețele](https://media.iqads.ro/2025/09/ana-jita-rit-a-cover-850.jpg?v=202509030958)
Instabilitatea economică și politică din jur, schimbările continue, avalanșa AI și clocotirile emoționale din substraturile internetului definesc peisajul comunicării din 2025 într-un mod destul de amenințător. Poate fi, însă, o ocazie pentru claritate și resetarea paradigmei în care toată lumea aleargă după like-uri. Un moment pentru poziționări clare și revenirea la comunicarea firească, fără brizbrizuri, crede Ana Jităriță, Integrated Communication Specialist Stratagents.
"Ne-am adaptat și noi, și clienții, alegând împreună cele mai oportune momente pentru comunicare, cele mai relevante informații. Chiar dacă asta a însemnat “mai puțin”, am simțit, fără excepție, că asta înseamnă “mai bun”. Apoi, am învățat să respirăm, să așteptăm, să avem răbdare și să acționăm mai conștient", spune Ana.
Despre comunicarea old school și adaptarea la noile instrumente din era AI, crize de imagine, trenduri în PR și învățăturile pe care le-au adus ultimii ani, povestește mai multe Ana Jităriță în rândurile de mai jos:
Ce provocări au adus ultimii ani în domeniul relațiilor publice
Cu multitudinea și diversitatea de instrumente de toate felurile – de la automatizări la modele AI, PR-ul trăiește de câțiva ani deja provocarea de a demonstra că e o industrie în care e încă important să fii “de meserie”. Că e în continuare esențial să ai niște referințe academice în domeniu, pe de o parte, și să fii un specialist cu o oareșce cultură – cu un “băgăjel”, acolo, nu doar în comunicare, ci și în domeniul istoriei, literaturii, geografiei, al artelor (vizuale, cinematografie, teatru), mai nou și în geopolitică. Nu mai spun de practicile deloc desuete de a citi constant presa națională, locală și internațională, bloguri, articole pe Substack, monitorizări de tot felul, de a face conexiuni și de a-ți forma o imagine de ansamblu a vremurilor pe care le trăiți tu și brandurile pentru care lucrezi.
Cu alte cuvinte, PR-ul din ziua de azi trebuie să demonstreze zilnic că specialistul care folosește toate aceste instrumente e cineva care știe exact cum să le pună cap la cap și să traseze un fir roșu între toate informațiile pe care le primește, că poate să le îmblânzească și să scoată ce e mai bun din ele, și, bineînțeles, că nu poate fi înlocuit de aceste instrumente. Practic, rolul de strateg și consultant al omului de comunicare e tot acolo, a rămas “creierul” reputațional al brandurilor pentru care lucrează, dar folosește alte – mai multe – instrumente.
Cum vă adaptați la schimbările care influențează PR-ul
Gândim, muncim, trăim și consumăm informație într-un an în care comunicarea și, de ce nu, tăcerea brandurilor sunt influențate de absolut tot: de la climatul politic național și internațional la ura, “hate-ul” adesea pur emoțional al omului obișnuit de pe rețele. De la ajustarea de bugete, eufemistic vorbind, la re-ierarhizarea priorităților în comunicare a companiilor, de la legislație modificată de pe o zi pe alta la austeritatea anticipativă practicată de clienți, toate au repercusiuni asupra felului în care se lucrează în domeniu. Nu mai spun de “zgomotul” foarte puternic al acestor vremuri, prin care își fac loc cu greu mesajele brandurilor, cu atât mai mult dacă suferă la capitolul “relevanță”. Sau despre nervozitatea și lipsa de răbdare cronică a multor actori din domeniu.
Ne-am adaptat și noi, și clienții, alegând împreună cele mai oportune momente pentru comunicare, cele mai relevante informații. Chiar dacă asta a însemnat “mai puțin”, am simțit, fără excepție, că asta înseamnă “mai bun”. Apoi, am învățat să respirăm, să așteptăm, să avem răbdare și să acționăm mai conștient. Și noi, și clienții.
Dacă te uiți la tot ce se întâmplă în jur, la prima vedere pare că traversăm un moment plin de amenințări. Poate fi, însă, unul propice unei poziționări clare, creșterii naturale și, implicit, comunicării firești, fără brizbrizuri. O văd deja la o mare parte dintre clienți.
Cum s-a schimbat percepția asupra industriei
Poate că o să-ți răspund ca mulți alți oameni de comunicare – dacă mai mulți vedem așa, înseamnă că e ceva acolo. Dar în ultimii ani, percepția din partea clienților, a companiilor sau antreprenorilor cu care lucrăm este că marketingul și PR-ul trebuie să fie tot mai integrate în business, ambele trebuie să vină cu o abordare comună și simplificată de tipul: “un singur mesaj, mai multă încredere”.
Comunicarea e produsul, e serviciul, e brandul în sine – nu mai poți să le privești, să le analizezi și, în final, să le vinzi separat. iPhone nu e vândut doar ca smartphone, ci e pur și simplu inovația, simplitatea, minimalismul, statusul. Patagonia este unfashionable în atâtea moduri sustenabile, Basecamp e chiar produsul folosit în conceperea și realizarea ad-ului despre… sine și prin asta nu și-a făcut decât treaba :).
Cred că percepția s-a schimbat în bine. Nu intră în discuție, desigur, clienții care cred că pot singuri și cu niște AI-uri să coacă oricând campanii mai bune decât cele făcute în parteneriat cu profesioniști.
Învățăturile din ultimii ani
Dacă despre unde ar trebui să-l așeze clienții am vorbit mai sus, aici cred că ar trebui să vorbim despre unde ar trebui să-l așezăm noi, profesioniștii. La Stratagents ne ghidăm în continuare după îndemnul de acum 20 de ani al lui Steve Jobs: “Stay hungry, stay foolish.” E atât de mult NOU în jur încât colegul nostru Bogdan, care are și aplecări didactice, ne-a făcut tuturor un plan pe ore, zile și luni de induction și aprofundare a tool-urilor AI și a conceptelor în sine.
Noi am mai adăugat și “stay humble” la îndemnul de mai sus – ceea ce s-ar putea traduce tot într-un proces de învățare: cu alte cuvinte, “fii pregătit mereu să fii dat pe spate de ce gândesc alții”. Pe scurt, am învățat în ultimii ani că rolul PR-ului este unul de documentare serioasă, de analiză (n-am renunțat niciodată la PESTLE, care ne arată contextul politic, economic, social, tehnologic, juridic și al mediului înconjurător), de învățare, de adaptare și abia ulterior de comunicare, având în spate toate aceste procese derulate sub presiune și în viteză.
Tipuri de crize de imagine cu care v-ați confruntat
Dintre cele mai diverse: de la foști angajați care lansează ofensive asupra fostului angajator la crize de imagine cu implicații rasiste generate de furnizori de servicii ai clientului, asupra căruia controlul este foarte redus. De la anatema publică aruncată asupra unui întreg tip de business care a devenit la un moment dat țapul ispășitor al politicienilor la asocierea pur logistică și operațională cu un domeniu controversat. De la războiul din Ucraina, care ne-a împărțit în branduri bune și rele, la atacuri la persoană asupra fondatorilor unui business pe criteriul simpatiilor politice. De la finanțarea USAID și “oamenii lui Soros” la branduri prea românești sau prea duse la biserică. Crize de toate felurile, unele declanșate în offline, dar, fără excepție, amplificate în mediul digital, cu viteza online-lui. Nicio criză nu mai seamănă cu alta și asta e, poate, unul dintre cele mai puternice argumente că nu poți face comunicare de criză pe șabloane, oricât ne-ar îmbia inteligența artificială că se poate.
Așa Da și Așa Nu în gestionarea crizelor de imagine
Cel mai mult contează să anticipezi – iar clienții care au planuri de criză, care au oameni în interior trecuți prin traininguri, care primesc rapoarte complexe de intelligence sau chiar simple avertizări de la echipele externe de PR au limitat impactul acestor crize și mai rapid, și mai eficient decât cei care funcționează reactiv, pe principiul “nu mi se întâmplă mie”.
Trenduri
Înainte de exemplifica niște trenduri pe care le văd în ultimul an, aș vrea să punctez câteva elemente de tip “old school” pe care le avem în vedere de fiecare dată când spunem povestea unei afaceri sau a unui produs: claritatea mesajului, care trebuie să fie ușor de înțeles; concizia – attention span-ul a scăzut de la 12 secunde în 2000 la 8,25 de secunde în zilele noastre; ancorarea în concret – facts & figures; corectitudinea celor afirmate (oricine poate verifica și te poate contrazice în democrația digitală); coerența – e atâta lipsă de logică și atâta absurd în discursul public încât brandurile trebuie să se delimiteze clar de această ceață. Și în final, pentru că nu mai știu dacă am ratat ceva din cei 7Cs ai comunicării, aș spune “fii, brandule, drăguț, că nu te costă nimic”!
Ce-mi place însă și identific ca trend este umorul în comunicare. După ani de zile de depresie, în ultimii doi am început să râdem mai des când ne uităm la campanii, când vedem reels sau activări cu influenceri. Chiar și Cannes Lions are de anul acesta o sub-categorie “Use of humor”, la care au punctat câteva branduri precum Specsavers sau Canal+.
De asemenea, un alt trend care ne place și pe care îl experimentăm și noi este cel în care “fetele de la PR” nu mai fac doar comunicate și Q&As ci, în colaborare cu “tipii de la video” (în cazul nostru Unknown Production), gândesc și produc campanii sensibile, educative.
Știința și cifrele par să fi pierdut teren în ultimii ani – vezi și puținele publicații de profil și care continuă să dispară la noi sau în lume, dar noi ne încăpățânăm să le spunem clienților că ele oferă comunicării o dimensiune unică, cu baze solide.
Cod etic personal
Pe scurt: nu promit ce nu poate fi realizat (altfel spus, setez așteptări realiste și în relația cu clientul, și în cea cu presa – dacă vorbim aici și despre media relations); cer prețul corect pentru idei, working hours etc.; aleg să am încredere, deși asta înseamnă și facturi neîncasate (da, se iau țepe în industrie) sau servicii cumpărate la care a trebuit să refacem pe timpul și banii noștri ce a livrat furnizorul.
Sunt oamenii mai sensibili la „ce ar trebui” și „ce nu ar trebui”?
Unii da, alții nu. Depinde de cât de mare e disperarea în a rămâne în industrie cu orice preț.
Cum îți faci loc prin „zgomot” în 2025
Folosindu-ți capul și toate instrumentele atât de tari care există azi. Orice v-ar spune ChatGPT, aparițiile în presă, campaniile de succes, clienții care “se văd” sunt rezultatul unei munci cu cap care însumează documentare, atenția la agenda publică, conectare și investiție în relația cu presa și cu influencerii, creativitate și imaginație în găsirea unui unghi de abordare care face vizualizări, alegerea celui mai potrivit canal, scriitura firească, umană și colaborarea cu echipa, care oricând poate veni cu ceva mai tare decât ai tu în minte. Toate acestea și un pic de fler te ajută să te ridici deasupra zgomotului.
Ce cuvânt nu mai suporți în PR? :)
M-am întors de mai multe ori la întrebarea asta, deoarece eu nu prea antipatizez cuvintele, ci caut sens și-n cele mai nașpa. Poate că, din perspectiva omului de PR care lucrează cu presa, cel mai enervant e ENGAGEMENT. Adesea se reproșează canalelor media că “nu produc engagement”. Cumva nimeni nu se uită mai departe de likes și comments, uitând că tot ce se discută în spațiul public, multe dintre dezbaterile “hot” de pe Facebook, Instagram sau TikTok își au izvorul în presă sau sunt amplificate ca importanță, nu ca număr, tot de presă.
Canale media propice în 2025
Mass media în toate formele ei din 2025. Nu am avut nicio campanie de succes în ultimii 6 ani în care clientul să nu fie în presă. De aici mai departe intervine amplificarea în Social Media și felul în care colegii mei pun la punct campaniile de digital, felul în care îi pregătim pe clienți pentru evenimentele la care participă, modul în care îi ajutăm să se poziționeze ca brand, fie că o fac prin postări pe TikTok sau participări la podcasts. Toate canalele îți sunt utile când adaptezi mesajul și prezența la specificul și publicurile lor.
Avem un mic proiect al echipei, dreptdevot, care arată că nu există subiecte – cum ar fi cele politice, administrative, constituționale – care nu se potrivesc unui canal; ci doar prejudecăți și limitări ale limbajelor pe care le folosim.
"There is no such thing as bad publicity". Adevărat sau fals?
E ceva mai grav decât “bad publicity”. Să nu fii pregătit pentru asta. În existența unei companii e aproape imposibil să nu trăiești momente de “bad PR”. Din ele poți ieși chiar și mai puternic dacă ai făcut deja multe intervenții de igienă în direcția “good PR”, fie că vorbim despre comunicare constantă, personal branding, curatorierea unor canale de comunicare proprii care să te reprezinte, un ghid măcar, dacă nu un manual de criză cu scenarii cât mai probabile.
