Nota redactiei: Eugen Suman lucreaza din mai 2011 la JANDL Bratislava, unde este Senior Copywriter. In Romania, a lucrat la Graffiti BBDO, Grey, Godmother si Ex aequo. A colaborat ca freelancer cu BBH London, TAG Redworks London, WorldWriters and LoveEurope.
Va spuneam data trecuta, acum vreo 3 ani, cum e intr-o agentie mica si/sau independenta. A sosit timpul sa vorbim un pic si despre multi-nationale. Inainte de a incepe, insa, cateva precizari:
• articolul se adreseaza celor care nu au experienta multi-nationalei sau nu lucreaza (inca) in domeniu;
• continua o serie de articole care impartasesc din experienta pe care am acumulat-o lucrand in diverse agentii din tara;
• este subiectiv.
Cu alte cuvinte, daca esti Senior Creative pe la vreun BBDO (salut!), pe la vreun Grey (salut!) sau pe la cine stie ce alta agentie de retea, articolul nu o sa-ti aduca nimic nou in viata.
Asa, acum ca am terminat cu introducerea care sa tina intrebarile inutile departe, sa trecem la treaba. Primul subiect demn de discutat sunt oamenii. Daca la o agentie mica esti prieten cu toata lumea si fiecare pune umarul, la o agentie de retea, cu peste 100 de angajati, lucrurile stau diferit. Prieteniile se leaga mai degraba in cadrul aceluiasi departament sau in cadrul aceluiasi etaj. Si, nu stiu cum se face, accountii si creatia nu sunt niciodata pe acelasi etaj. Fiecare departament trage pentru el si pentru obiectivele sale si trebuie sa fii in stare sa te ridici deasupra politicilor interne daca vrei sa faci purici si / sau performanta. Iar productia, oho, s-ar putea scrie romane intregi despre productie. Nu intru in amanunte, doar un sfat: “nu se poate” nu inseamna niciodata “nu se poate”, asa ca insista, fa rost de referinte, impinge, urla si pana la urma poate, poate reusesti sa convingi ca se poate, totusi. Asta daca e vreo idee mai indrazneata, care nu poate fi rezolvata usor, sau daca n-ai cel mai gras client al agentiei in spate, ca altfel lucrurile se schimba, si totul se transforma intr-un covor rosu. Ce trebuie sa tii minte e ca exista grupuri, exista politica si fiecare trage tare sa-i fie lui sau sa-i fie ei bine. Lucru pe care trebuie sa-l inveti si sa-l exploatezi.
Apoi urmeaza procesele. Intr-o agentie mare exista birocratie si nu poti scapa de ea nici la cele mai tari. Orice chestie se semneaza si trebuie aprobata de n oameni, nu poti sa faci nimic de capul tau fara sa treci prin departamentele care trebuie sa se ocupe de asta. Daca la o agentie mica ai un Creative Director care decide totul, aici treci mai intai prin Group Creative Directors si d-abia dupa aia ajungi la Creative Director. Daca esti intr-una ultra-mare, dupa Creative Directors urmeaza CCO-ul, adica Chief Creative Director, un fel de “tata-lor” al departamentului de creatie. Sau sa zicem ca ai o idee tare pentru un spot radio si niste prieteni la un studio. Nici sa nu te gandesti sa te duci la prietenii de la studio sa inregistrati spotul, in speranta ca o sa ai sanse mai mari sa-l vinzi intern. Sau, daca o faci, sa nu cumva sa afle departamentul de productie, ca iese scandal mare de tot. Ca sa nu mai vorbim ca prietenii tai de la studio sunt si ei sunati si facuti cu ou si cu otet. Dupa cum ziceam, politica & procese. A nu se ignora.
Si, in final, cateva cuvinte despre, poate, cel mai nasol lucru la o multi-nationala: inertia. Daca o agentie mica e automat foarte flexibila si poate produce lucruri foarte rapid, cand e nevoie, o multi-nationala are inertia proportionala cu marimea. Cu cat agentia e mai mare, cu atat se misca mai greu. Ca-n viata. Cateodata ajungi in situatii in care ai plecat tu de la agentie si tot nu s-a produs un ad aprobat si vandut cu 6 luni inainte. Cand clientul mare, cu propria inertie si agentia mare dau bot in bot, poti sa te astepti la timpi lungi de asteptare si la mii de revizii pe orice. Ca doar trebuie facut ceva si in timpul ala.
Acum, daca reusesti sa navighezi in apele astea (care, apropos, nu sunt proprii unei agentii de publicitate ci oricarei organizatii mari), o sa reusesti sa te bucuri de clienti importanti, de work national, dar si international, de spoturi TV si work vizibil, de mult mai multe inscrieri la festivaluri, de mult mai multe sanse de a face ceva foarte tare si de resursele retelei, pentru ca mai toate au programe de sharing de experienta, tool-uri, arhive si asa mai departe. Daca esti intr-o retea mare poti beneficia nu doar de experienta locala, dar si de experienta creative directorilor din retea, prin diversele programe despre care vorbeam mai devreme, pe care fiecare retea si le-a pus la punct. Banii, dupa cum ziceam si atunci, sunt in egala masura disponibili si la agentiile mici cat si la cele mari, depinde doar de tine cum iti negociezi salariul si celelalte beneficii.
Oricum ar fi, atunci cand tragi linie, poate cel mai important lucru dintr-o agentie sunt oamenii cu care lucrezi. Daca sunt inteligenti si creativi, daca reusesc sa te provoace, daca fac ad-uri care te inverzesc de invidie, daca CD-ul stie cum sa te faca sa vrei mai mult si fiecare stie ce are de facut, nu prea conteaza marimea agentiei. Daca esti in caruta cu prosti, nu prea conteaza ca tu esti vizitiul. Din fericire, cariera mi-a fost ferita de carute de genul asta, dar am auzit destule povesti si, ca orice om de creatie care stie ce vrea, am si eu o lista neagra pe care sunt trecute agentiile la care nu m-as duce decat in conditii exceptionale.
O sa inchei aici, ca n-am chef sa vad TL:DR prin comentarii. Revin, sper ca inainte sa mai treaca alti 3 ani, cu un articol despre cum sa faci rost de un job in afara tarii. Unde sa cauti, ce sa faci, cum sa negociezi, de ce sa te feresti samd.
