Pitch-urile determina deseori imaginea clientului in piata, caci agentiile stiu sa citeasca printre randuri. De la Miruna Ocnarescu (Client Service Director, Kaleidoscope Proximity) stim cum recunosti clientul care nu stie ce vrea sau ce e in piata: invita peste 4-5 agentii la pitch si uneori de asta alege sa nu-ti spuna. Sau cum verifici rapid daca pitch-ul e pe bune: vezi cat de bine indruma brieful spre problema de comunicare. Putin spre deloc? Atunci poate clientul voia doar niste negocieri cu agentia lui de-acum.
Intr-o lume ideala (sau o industrie cu pitchuri reglementate independent), ai avea de citit doar randuri de brief in format standardizat si criterii de departajare puse cu liniuta. Dupa care ti-ar fi mai clar incotro sa investesti ce tip de resurse.
Inseram aici un snapshot cu doua constante de la Kaleidoscope Proximity: seniorii sunt implicati in intreg procesul de pitch (intuitia e divina) si efortul suplimentar de grup (separatia "client de pitch" si client de agentie nu exista, amandoi sunt asezati comod pe primul loc in lista cu prioritati).
Cred ca ar trebui sa definim putin mai bine ce inseamna pitch mare / mic / mediu, pentru ca mediu pentru noi poate inseamna mic sau mare pentru alta agentie. Pentru mine un pitch mare inseamna un client cu un revenue substantial, care va fi servisat de o echipa mare spre foarte mare. Nu cred ca mai sunt in piata prea multe astfel de pitch-uri intr-un an - si asta pentru ca fiecare agentie face tot ce poate sa isi tina clientii aproape.



















