![[Povestea Graffiti BBDO] Ștefan Voloacă: În anii ’90, Graffiti era cea mai bună școală din advertisingul românesc](https://media.iqads.ro/2019/04/collage28-cover-850.jpg?v=201904251114)
Ștefan Voloacă în două ipostaze ale tinereților în publicitate: în cămașa hawaiană care era, practic, uniforma lui (oriunde se afla, la mare, într-un team building sau la vreo filmare) și în brainstorming prin bodegi. Două ipostaze care încearcă să redea puțin ce se întâmpla în România în anii 90 în publicitate, deși pentru cei din 2019, tabloul e destul de greu de închipuit.
Pentru existența destul de corporatizată a unui publicitar din 2019, munca la Graffiti ar fi fost în același timp backstage într-un turneu Nirvana și muncă inimaginabilă
Și totuși, Ștefan încearcă la acest final de capitol și face saltul în timp, în vremea aceea în care procedurile erau sublime dar lipseau cu desăvârșire, trainingurile se rezumau la vizionarea casetelor VHS cu reclamele premiate la Cannes și câteva numere din Lürzer's Archive.
Imediat după căderea comunismului, apele erau împărțite altfel decât acum. Erau oamenii serioși, care aveau job sau încercau să scoată bani din pietrele seci ale tranziției și era generația noastră … care se bucura din plin de haosul generalizat. Aveam 21 de ani și niciunul dintre noi nu avea vreun gând de angajare. Acum, ar fi o vârstă deja târzie pentru un început de carieră!
