O agentie mare acopera peste jumatate dintre categoriile de clienti de pe piata. A trecut de la veniturile de subzistenta, nu mai trebuie sa faca fluturasi si carti de vizita, are cu ce sa isi plateasca apa si cafeaua. Nu este insa neaparat cea cu multi oameni sau care face multi bani. Este cea care face publicitate de calitate. Care rupe comoditatea si dicteaza trendul." Panseu marca inconfundabilului Bogdan Naumovici, director de creatie Leo Burnett.
Eternul sau rival de la McCann Erickson, Adrian Botan, isi contempla la fel de spectaculos grandoarea volumului. "Marimea tranzactiilor de pe piata media, a muncii, a echipelor variate si implicit a salariilor. Ai forta, intr-un cuvint!", crede Botan.
Casta gigantilor
Mihai Coliban, Creative Director Lowe&Partners, vorbeste despre o casta a agentiilor mari, unde au avut acces doar cei cu reactie suficient de rapida in vremurile de pionierat. "Agentiile mari apartin unor oameni care au inceput publicitatea cind altii dormeau Cine a apucat primul o retea multinationala de palton si a convins-o sa-i intre in casa, a pus mina pe vraful de clienti din retea", povesteste Coliban.
Dragos Grigoriu, directorul Tempo Advertising, isi aminteste ca ceilalti l-au considerat mare doar atunci cind a cistigat conturi vizibile, devenind "mai putin simpatic" pentru gigantii care pina atunci il bateau felicitativ pe umar.
"O agentie mare poate sa duca 30 de branduri, pe cind una mica nu poate sa duca mai mult de trei-patru. Cind depaseste acest numar, inceteaza sa mai fie o agentie mica", sustine si Mihaela Pascu, director de creatie Saatchi&Saatchi.
