Acum mult timp, când România era o tara in care brandurile aveau doar un ecou indepartat, Codin Caradimu si-a dat la schimb colectia de reviste Rahan pe un sixpack cu doze goale de Sinalco, cauta etichete de blugi adevarati pe care sa le coasa pe blugii romanesti si visa la o pereche de Adidas, la un parfum Denim, o geaca de blugi Levis si o gura de Cola. Vremurile s-au schimbat, regimurile politice la fel, tranzitia a venit cu avalansa de marci si promisiuni cu fericire, iar Codin a ramas fascinat de publicitate, chiar si dupa 25 de ani de cand a transformat-o in job.
Desi sunt un iubitor al brandurilor si comunicarii lor care a oferit constant societatii un anumit tip de emotie educativa si constructiva, care a crescut nivelul de intelegere si perceptie asupra vremurilor pe care le traieste fiecare generatie, in doze mici si tari, valoroase cat o lectie de viata uneori, astazi vad cum ne indreptam spre o lume in care un brand care conteaza o sa mai aiba doar omul prin manifestarea lui intr-o societate eminamente virtuala, spune Codin.
Povestim cu el in randurile urmatoare despre gustul primului Big Mac, despre prima pereche de Adidasi originali si blugii cumparati din primul magazin Rifle din Bucuresti, despre visurile din comunism, dorintele tranzitiei si cum s-a transformat relatia lui cu brandurile dupa ce a inceput sa lucreze in publicitate.



















