A fost o vreme cand lucrurile pareau simple in publicitate. Samponul facea parul stralucitor, detergentul spala rufe si scotea pete, pasta de dinti iti dadea incredere in tine, in fine, un univers cu oameni fericiti si familii iubitoare, in care cerul era mereu senin si locuitorii lui nu discutau despre probleme de gen, poluare, politici sociale sau ordonante de urgenta.
In lumea aceasta minunata au inceput insa sa apara fisuri. Si prin ele si-a facut loc realitatea. Realitatea unor consumatori care le cer brandurilor sa coboare din paradisul artificial si sa fie prezente in societate. Sa nu mai vorbeasca despre pete, ci de ce femeile spala mereu rufe sau vase? Sa vorbeasca despre minoritati si inegalitati, abuzuri si efectele propriilor produse sau servicii.
Ecourile dupa Nike nu s-au stins inca. Reactiile fata de campania Gillette curg inca pe internet. Chiar acum, cu ocazia Black History Month, vreo trei branduri si-au cerut scuze, dupa ce au lansat produse care au iritat consumatorii. In China, de asemenea, niste branduri de lux si-au cerut iertare recent pentru indiferenta la sensibilitati culturale.
Asa ca am intrebat mai multi oameni din industrie, specialisti in PR sau social media, strategi si creativi: ce urmeaza? Vor fi brandurile mai prudente, vor alege calea impaciuitoare sau vor continua sa greaseasca si sa invete, poate, din greseli? Ce e de castigat si ce e de pierdut la capitolul activismului si transparentei brandurilor? Care este dinamica intre business-social si cum arata viitorul din prisma asta?
